ÎNSĂMÂNŢĂRI DE PRIMĂVARĂ

Odată cu venirea primăverii şi a conflictelor politice mai intense dintre cei doi „asociaţi” (n.n. Victoraş şi Crinel) pot să spun, neurlând deloc, că viaţa e mai frumoasă şi coplata în sănătate există. Plecând de la mica introducere, total neispirată şi neavenită în această poveste, dau la o parte neutralitatea din mine şi devin...apolitic.

După isprava „ganezilor” (echipa de fotbal a lui U” Cluj în cazul în care ai fost neispirat cititorule) de pe stadionul Dr. Mircea Luca (în viziunea unora) sau Ion Moina (asta e, sînt conservator) a avut loc o mare partidă de rugby. Cum „iarna nu-i ca vara” şi  „nici gazonul ca blazonul” suprafaţa de joc, după partida de rugby, arată ca-n...realitate. (sînt autobuze pentru...autentificare)

Şi acum ce să facem noi, bănuiesc că se întreabă rugbiştii, e stadionul tuturor, doar sînt bani publici. Stau în poziţia notei patru şi mă gândesc de două ori, dacă aceasta este întrebarea că altminteri continuarea poveştii n-ar mai avea loc.

          Cred că problema „şi noi jucăm, avem dreptul” e mai delicată. Aşa-mi place să cred. Încet, încet unele eşecuri umane îşi bagă coada, interesul şi cei mai grav, influenţa. Ordinea de zi pe unitate este zilnic aceeaşi: „cum să-i distrugem”, apoi participanţii la şedinţa cazonă aduc soluţii pentru involuţia a ce s-a construit cu trudă, sânge (n.n. al doilea război mondial, Sighet, Râmnicu Sărat , Aiud şi exemplele pot continua), tenacitate şi alte atitudini demne de o naţie cu hotare ferme. Până una alta asist şi n-aş crede că sînt singur (aştept adepţi prin comentarii), neputincios la o înjosire continuă a tot ceea ce înseamnă „U”. Da, o simplă vocală. Într-o economie de piaţă exagerat de originală şi cu lacune...mii, arăturile de primăvară se arată. N-au intrat tractoarele bolşevismului, nici secerătoarea coreeană (n.n. de nord), dar avem terenul...numai bun pentru semănat sau dacă nu-i, poate deveni.

          Las la o parte nostalgicul din mine şi mă grăbesc să citesc câteva declaraţii ale unor creaţii politice ce-şi caută locul în viitorul, mai mult sau mai puţin, nesănătos al identităţii...mele. Ho, dar n-ai crezut cititorule că scriu ceva despre tine.

Atenţie, preşedintele cejeului Cluj, un liberal, deci şi prin urmare urmaş, din punct de vedere al gândirii politice a lui Brătianu, mister Uioreanu se lăfăie în faţa mea de alegător (atenţie nu de suporter al Universităţii Cluj, repet de A-LE-GĂ-TOR) cu atitudini de unicitate. Da, unicitate. Doar el a putut da undă verde însămânţărilor de primăvara, altminteri subjugatul, pardon angajatul Raţiu (n.n. Radu Raţiu, administrator „Arena” din Cluj) – citat – „sîntem mulţumiţi de starea gazonului. Poate suporta atât meciurile de fotbal cât şi de rugby” – citat închis. Am câteva nelămuriri...punctate:

1. „sîntem mulţumiţi” – cine...sîntem?
2. „poate suporta” – de ce nu o certitudine: Gazonul suportă!
3. dacă vă pricepeţi atât de bine ce părere aveţi despre declaraţia fermierului Ganea: „am văzut astăzi (n.n. 1 aprilie – fără păcăleală) terenul şi nu arată deloc bine”
4. Asociaţia fermierilor ce plătesc taxe doresc să însămânţeze pe gazon ridichi şi ceapă, pentru că se apropie minivacanţa de 1 Mai – consideraţi că intrăm în concurenţă neloială cu ceapa de ...Pericei şi comisarul european Cioloş ne lasă cu...ridichea-n soare?
5. V-aş mai spune una, dar mi-e teamă că aţi câştigat funcţia prin...concurs (din tribună se aud aplauze)

Cam astea sînt...punctatele. Deocamdată.

          Miza e alta şi e mai...sus. Aici jos, pălmaşii execută şi înghit în sec la şoriciul gros de la etaj, la vinurile albe şi seci, la şampania aburind de rece şi de...calitate. Interesul poartă fesul e o zicală atât de trecută încât nici ani şi nici adevărul din interior nu poate suporta o...realitate. Un prieten-suporter, spunea cu ceva vreme în urmă despre clubul Universitatea Cluj că „am impresia că „U” se va distruge din interior” şi încep să-i dau dreptate, dar până la un punct, chiar dacă acel punct e mic şi se apropie de orizont.

          Poate am fost neispirat în această poveste sau poate sînt subiectiv şi nu dau la o parte ce-am afirmat în scris, dar adevărul uneori nu doare, el...ucide.

          După '89 am crezut în „visul american”, în „disciplina nemţească”, în „bunul simţ”, în multe şi la fel de multe, dar spun în scris că nu pot fi luat de orb şi de prost. Nu aruncaţi în mine cu balonul oval să-mi provocaţi alergarea spre un eseu, când motivele acestei „însămânţări de primăvară” îşi au sămânţa într-un alt plic şi acela sigiliat, deocamdată.

Problema nu e că pe „Ion Moina” se joacă rugby, dezamăgirea e că pe „dr. Mircea Luca” se JOACĂ fotbal.  

Cititorule, hai la stadion, acolo e Istorie! Acolo e trecut şi viitor. Acolo e apă şi foc. Simt că cei ce se joacă de-a „agricultura” îşi vor arăta feţele, abia atunci poţi folosi sapa, hârleţul, coasa sau alte unelte ce distrug în mod natural...buruienile.

De dincolo şi dincoace de răsaduri, Pilu.