IUNIE LU’ CIREȘAR

Salve cititorule și inspirație la finalul săptămânii. N-am inspirație să-ți construiesc o introducere care să-ți aducă, dacă e nevoie, un baston pentru ziua de duminică. Nu folosesc nici culoare și nici slogan, nu-mi doresc să-ți influențez decizia, dar parcă te-aș trimite în bibliotecă să răsfoiești lejer, precum tranziția pe la noi, o scrisoare atât de pierdută de către nenea Iancu. Te las să decizi asupra personajului și apoi te privesc.

Duminică nu știu dacă oi fi au ba turmentat, îmi caut diridaii din jăbul democrației, ce-i spart și printre degete mi-am scăpat și ultima lețcaie – n-am scris ort - pentru dețul incolor cu gust de pelin. Sînt un asimilat a Clujului așa că Emiluț a scăpat de alegerea mea, băiețașul ce păzea gâștele cu vreo patru decenii în urmă răsfoind plenarele tătucului spiritual, își forțează înălțimea, ridicolă ca-n totdeauna, cu un nou mandat. Neavâd document valabil n-am cum să-i arăt valoarea ștampilei...13! Nu pot și basta. Din pleiada de goluri (n.n. – lista candidaților) nu pot a-mi alege niciunul. Do-co-men-tul! Nu-l am. L-am...pierdut. Zoe nu-i, nenea Trahanache e...nene și uită-mă-n situația de a-mi da peste dește că nu-i pot oferi lui Emiluț o...capră în loc de gâscă. Una dă lapte iar alta perne pentru export sau note informative. Emiluț a fost cel mai infantil premier și parcă a fost crescut de tovarășul Ion de la uteceu, ce-și forțează miza. Primar.

Realizările fostului premier sînt fantastice, parcă văd eventualele panouri electoralo-publicitare găzduind un slogan clasic: ”sărac și cinstit” iar eu, cu obrăznicia unui rărăcit, adaug: mânca-va-ș.

Trist moment, luna lui cireșar cu un neputincios la furat de cireșe. Nu ține. Și Creangă (n.n.Ion Creangă) rămâne fără text, chiar în cireș. Restul turmei de candidați pare a nu conta, e drept sînt candidați mai grași, dar mai mici decât fostul premier.

După luna iunie Clujul o să devină atât de cultural și european încât licitațiile o să fie organizate de DNA pentru transparență multilaterală și chiar dezvoltată.

Cotrobăind prin documente nepersonale în loc de dreptul meu la alegeri am găsit un text și printr-un clasic copy-paste îți doresc lectură plăcută:

„Acum, când întregul popor se pregăteşte să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viaţa partidului, unitatea tuturor cetăţenilor ţării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în parte faţă de destinul nostru revoluţionar. În acest climat de profundă angajare şi răspundere, nu vom precupeţi niciun efort pentru a ne putea onora cu cinste de nobilele misiuni ce ne revin, pentru a întâmpina Conferinţa Naţională a partidului cu bogate şi frumoase rezultate, alături de angajamentul solemn al participării noastre. Latura politico-ideologică are menirea să creeze în rândul studenţilor atmosfera înţelegerii profunde a dimensiunii politicii partidului şi a statului nostru...” Ptiu drace, nu-i Agămiță. Cin’ să fie? De pe un raft prăfuit și neuitat cade o carte și total întâmplător se deschide la pagina 5, dar iunie. Citesc și recitesc. ”Un popor care votează corupți , impostori, hoți și trădători Nu este victimă! Este complice! (n.n. George Orwel)”. Totul se prăbușește în jurul meu, gâștele mor, caprele la fel dar vecinul curios îmi privește...viitorul.

Mă reped la scrisoarea lui nenea Iancu și întrebarea mea e ca a bețivului...turmentat. ”Și eu cu cine votez?” Dau din mine o înjurătură, scuip și plec decis spre urnă nu înainte de a privi în viitor. Nu văd nimic. Nici acum și din păcate nici peste 200 de ani. Emil Boc, tu n-ai nicio vină! Ești un produs a victimei din mine, apoi am devenit complice. În 5 iunie mă ofer justiției pentru păcatele sfertului de secol ce l-am pierdut. Rușine să-mi fie că-mi place...Caragiale și n-am ”ochi” pentru Brâncuși.

Cititorule iartă-mă, dar poți să-mi spui când îți moare capra sau când candidezi?

De dincolo și de dincoace de urnă, al tău turmentat, Pilu.

p.s. numele lui Emil Boc se poate înlocui cu orice candidat-primar (90%) din țară sau de la...țară.