BULETIN DE BUCUREȘTI

Titlul nu-mi aparține și tu știi asta cititor rafinat ce ești. M-am inspirat de la filmul regizat de Virgil Calotescu la începutul anilor ‛80. Povestea filmului una simplă, reală și împachetată cu mult umor. Să rămâi ”capitalist” (n.n. locuitor a capitalei) după absolvire e musai să-ți scrie pe buletin că domiciuliul e în...București, de aici încolo e inutil să continui.

Astăzi pare identic, dar nici chiar așa. Poți să ai case en-gros, vile așișderea, iar buletinul nici nu mai există. E carte și nu ori de care ci de...identitate.

Duminică dacă ești capitalist înseamnă că ai...buletin de București și drept de a alege, asta dacă ești mai înțelept (de la 18 plus). Cititorule am un prieten și lui îi dedic această poveste. Merită și să nu uite că-i...bucureștean cu acte-n regulă.

Duminică, în iunie, se vând cireșele de mai. ”Capitaliștii” își decid primarul general și adjuncții. Inspirația e una, iar transpirația e alta. Cei 7 ”foști magnifici” au trecut pe la beciul domnesc, deci se poate. Ăsta-i sacrificiul suprem pentru bucureșteni. Capitala își merită alesul, mai ales când valoarea îl obligă să candideze.

Nu-l sun pe amicul meu din respect pentru înțelepciunea sa. Știe ce să facă cu al său...buletin de București. Are de unde alege. Simt o siguranță pură din partea lui și văd o comedie din partea mea. Așa-i când nu îți pasă, dar peste patru ani îmi pasă, că nulitatea de astăzi se vede...președintele meu și atunci fără buletin de București sînt în aceeași barcă cu prietenul meu...”capitalist”. Ptiu, drace ciudate sînt căile Domnului, Tovarășului și a Cetățeanului cu buletin de...neBucurești.

Amicul meu are o dilemă albă (?!). Ce face cu...ștampila. Nu are decât una și candidați...o mie. Te sfătuiesc amice să-i dai șansă celui ce ajunge cel mai repede la beciul domnesc, altminteri nu are sens gestul tău. Amice, să-ți nominalizezi candidații la beci sau fotoliu? Cota? 1 la 400 că apar și cătușele!

Prin iunie 90, am văzut ”capitaliști” aplaudând mineri ce cu grijă au sădit panseluțe, topoare și sânge prin București. Buletinul de București era original. Minerii n-au forțat nici flotant nici domiciliul stabil, dar parcă au lăsat urme și după un sfert de secol comedia lui Virgil Calotescu (n.n. – Buletin de București) a făcut pui. Căsătorie cu repetiție (film regizat de Francisc Munteanu în 1985).

Da, astăzi e căsătorie cu repetiție. Doamna de Voluntari forțează capitala. Senzație. După un sfert de secol Vrînceanu – Firea – Pandele încearcă să reîmprospăteze panseluțele din fața Teatrului Național și tot ea va dărâma barierele de pe șoselele expres și suspendate ale preacinstitului fost primar și deținut, dr. Oprescu, iar spre sfârșit de mandat după două, trei seri de beci domnesc și sec forțează Cotroceniul. Amice, acum îmi pasă, pentru că am buletin de Cluj!

Amice, o meriți din plin, nu de alta dar de ce să râzi doar tu de mine. În viitorul apropiat, adică peste o mie de ani, buletinul de București e în buzunarul uitării și a nepăsării.

Amice, dilema ta nu există. Bănuiesc. Ce ”vin”alegi între Doamna de Voluntari și candidatul-șpriț a doamnei Gorghiu Dej? ”Vinul” s-a vărsat precum ”Biletele de Papagal” ziarul poetului...de stânga.

Ciudate mai sînt aceleași căi. Tu ai buletin de București și nici un...flotant, iar eu am buletin de Cluj fără...Napoca.

Apropo, unul de pe aici are un slogan-hit cu clinchet de cercei: ”Mulțumește-te cu mult”. Ce zici? Bem un vin în...beci și ne dăm foc buletinelor?

E iunie și cireșele-s coapte. Candidații au speranțe. Beciurile așteaptă. Oare tu, amice, chiar ai buletin de...București?

Mi-e dor de tine. Eu cu flotant de...București.