Un salut respectuos cititorule.
Apropo sînt și saluturi nerespectuoase?
În postmodernism mi-am dat seama
că sînt trei direcții în care pot să-mi manifest interiorul și exteriorul.
Politică, fotbal și bârfă. Ele îmi răspund cel mai bine la întrebarea...cine,
altminteri aparțineau altei bucăți din lovita limbă română (în postmodernism).
Îmi propun să te ignor, doar
astăzi, respectuosule cititor și să bârfesc doar cu mine, spre disperarea
duplicității din mine. Ce, tu n-ai fost duplicitar cu tine? (atenție, mi-am intrat în rol).
Dialogul surd durează cât memoria
românului din mine. Trei zile. Apoi uitarea acoperă trecutul și elanul îmi
blochează viitorul.
”Bă
(aud o voce din exterior) lasă
politica și treci la fotbal, tu nu vezi că mai sînt trei zile?”
Nedumerit de vocea din umbră, mă spăl pe față și rup nervors foaia de calendar
și-mi șterg fața duplicitară. Așa-i, bată-mă eșecul, vineri ”băieții” se iau la
trântă cu un...cocoșel obișnuit cu victoriile.
Franța, impropriu spus Franța, tremură
la orice apel telefonic. Nu se știe cât de dulicitar poate să fie
interlocutorul. Sintagama galeriei ”cine
nu sare...” poate să devină pericol pentru mine (eu) sau tine (tu).
”Băieții” n-au nicio emoție, au pregătit, vorba vine au pregătit, tactica
jumulirii penelor cocoșului obraznic și tricolor (altul decât cel albastru-galben-roșu).
Generalul Icoană înconjurat de
cei trei ucenici încearcă, în astea trei zile rămase, să-i pocăiască pe băieți
și să le arate calea spre victorie. Senzaționalele jocuri făcute în ultimii ani m-au convins că ”băieții” fac parte din
categoria a II-a. Categoria I are în dotare băieți și echipe cu țintă clară: ”am venit să câștigăm titlul”. O a II-a
categorie e una mai diluată din punct de vedere vocal și pornesc în șoaptă: ”am venit să jucăm”. Între aceste
două categorii se duc lupte și minute de publicitate, restul e poezie. Jocul
ăsta (n.n. fotbalul) e cel mai bine
mulat cuvântului, industrializare. Ea e singura ce a reușit să excludă
banalitatea jocului.
”Băieții”, Generalul Icoană,
ucenicii și scamele lui Burleanu sînt pline de entuziasm. ”Bă ești nebun, tu nu vrei să câștigăm?” (aud aceeași voce). Mă uit la mine și-mi dau seama că nici
gândurile nu mai sînt sigure în tribună. Ăsta-i duplicitarismul meu, nu cred
decât în mine (eu), ce face unul sau altul e demonstrație plastică sau lucru
manual.
Generalul Icoană sper că a aflat
de calificarea ”băieților” și poate să-și arate noua schemă tactică, cea de
umil sau ”bun îi bă și zero la zero”.
Un ics cât o cădere a Bastiliei sau mai recent cât o victoriei a ”băieților”
împotriva primelor oferite de Burleanu. Apropo, domnule Burleanu, pe domnul
Dedu nu l-ați premiat, pentru că handbalul e sport național.
Revin la joc și la cocoșei.
”Băieții” pot să facă diferența între cocoșei și...cocoși. E drept că-i mică
diferența, dar...vizibilă. Partea comună e metalul atât de prețios ce începe cu
”h”. Haur, pentru că ferul ruginește.
Sînt mai mult decât duplicitar și
aud o voce. De data asta știu exact
cine-i răspândacul. E chiar osul, pardon bossul de la federație. El încearcă să
fie omul ce tace și face. Încă odată sînt duplicitar și-mi dau seama de
originea omului. Vocea îmi spune: ”...noi decidem soarta fotbalului, aici se
iau deciziile pentru fotbalul românesc...”. Trec intenționat peste
gramatica textului și mă opresc la...matematica lui. Îmi place să adun cele 300
de titluri europene, cu cele 765 de centre de excelență din țară și abia la
urmă să extrag radical din sumedeniile de vise și iluzii.
Știu că sînt un duplicitar, chiar
am avut reproș – ”...are un caracter infect...” – dar coane Burleanu am
impresia că ești Robin Hood, pentru că Pintea n-ai cum să fii. Acolo intervin
și testiculele. Mai ești optimist? Mie mi-a trecut. Mizez pe un joc, cel mai
simplu joc. Cel al bunului simț.
Curiozitatea duplicitară am
lăsat-o la final și se învârte în jurul Generalului Icoană. Generale fă-mi
hatârul și explică-mi logica ta de ”antrenor al secolului” ce ești. Cum naiba
îți propui ”să ieșim din grupă”?
Spune simplu: CA-LI-Fi-CA-RE! Te doare? Oricum ieșim din grupă, sau poate tu
crezi că ”noi” rămânem în grupe și restul echipelor joacă fără tine și cașcheta ta acoperită de icoane. Apropo,
nu doar Franța ne este superioară (cuvintele
îți aparțin), asta așa de dorul duplicitarismului din mine și te convingi
abia după ce...ieșim din grupe.
Hai România!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu