ALBĂ CA ZĂPADA

Cititorule cred că am fost neispirat împrumutând titlul dat de frații Grimm unei povești ce mi-a bucurat copilăria. Walt Disney a reușit să întindă povestea în imagini. Nici nu vreau să mă refer la succesul financiar sau tot ce s-a întâmplat în filmul de animație de-a lungul vremii. Încerc să parodiez o ”victimă” și un ”pitic”.

Îmi aduc aminte de candidatul roșu la fotoliu de primar de țară, Mircea cel Înfrânt, și la sintagma lui atât de adolescentină: ”Mihaela, dragostea mea!” A fost rostită seara. Dimineața, dragostea a trecut la fel și...votul. I-au rămas buzele uscate ca după un sărut al unei guri de canal.

Istoria s-a repetat, e drept nu cu Mircea cel Înfrânt ci cu o candidată coborâtă din stick-ul politic numit...usebe. Madame Clotilde a reușit să-și strige dragostea tot o noapte, cea identică cu a celor ce cred că ”Albă ca Zăpada”e doar o poveste scrisă de frații Grim și avându-l ca trezorier pe Walt Disney.

Duminică noaptea usebeul avea primar, dar zmeul cel atent i-a dăruit unei dudui cu calități interminabile – scriitoare, purtătoare, jurnalistă, senatoare, bârfitoare – povestea completă. Albă ca Zăpada și cei 7 pitici. Usebeul a rămas blocat în computerul neînțelegerii politice. Mișcarea ”Albă ca Zăpada” funcționează. (a nu se confunda cu mișcarea ce s-a născut la...Cluj, aia e parfum)

Privesc în jurul meu și nu înțeleg nimic. Ce-i ciudat că nici ”forțele externe” nu înțeleg ce-i pe la noi. Cu mulți ani în urmă, să tot fie vreo 23 sau poate 24, am avut parte de două concluzii a unor cetățeni ce n-au mai călcat pe urmele mioriței, ciobanului și a...măgarului. Nu întind povestea, concluzie scurtă și făcută pe nemâncate – citez din memorie –  ”...voi (românii) sînteți ciudați. Vă treziți în fiecare dimineața cu aceiași dorință, de a vă distruge țara. Vă luptați toată ziua, nu reușiți și a doua zi o luați de la capăt...”

Îți mărturisec că n-am înțeles nimic în secunda unu, nu antena 1, dar luând explicația pe ore din zi și fapte, am înțeles. De atunci, aproape un sfert de secol, duc cu mine explicația lui. Astăzi, în linii mari, Albă ca Zăpada e altă poveste ce nu are nicio legătură cu duelul mamă vitregă – fiică sau prinț – dragoste. E o altfel de ”Albă ca Zăpada”, una ce scrie poezii și poate naște aberații politico-administrative.

Dacă-mi rezum povestea doar la nașul Gigi (n.n. Gheorghe Becali, enoriașul) cred că explicația amicului meu începe să-ți deseneze o primă...idee. De fapt e mult mai mult.

Ce poate face Albă ca Zăpada și cei 7 pitici? Oho! Mamele vitrege pierd teren (intravilan), pot să se rătăcească sau chiar mai rău să chiar...răcească, pardon să rătăcească voturi. În prima pădure a Bucureștiului a câștigat madame Clotilde (căsătorită cu Sergiu Moroianu), atunci frații Grimm l-au  sunat pe Walt Disney și au discutat continuarea relației cu mama vitregă și cei...6 pitici.

Ședință scurtă. Piticul mutulică a luat cuvântul și l-a...ascuns, spre disperarea premiului Oscar. ”Albă ca Zăpada” i-a privit pe pitici și le-a spus: ”...ș-a plâns muierea pe bărbatul său. Dar cu atâtea turme, și cirezi și herghelii curând s-a mângâiat. Și nu s-a lăsat până n-a ajuns de la șapte la paisprezece, că decât fără soț...mai bine paisprezece decât șapte...” (n.n. Norocul Dracului – Barbu Ștefănescu Delavrancea).

Just, gândire limpede și matematică plină de cătușe. Stick-ul usebe în prima pădure n-a acoperit toate tufișurile. Taman în tufișurile neacoperite madame Clotilde a pierdut licitațiile pentru curățenie. Paradox sau întâmplare? Căile DNA-ului sînt din ce în ce mai scurte. Ce îmi place să cred că-n doi-trei ani expresia ”despre DNA numai de bine” o să fie pe buzele celor săraci, cinstiți și...pitici.

”Albă ca Zăpada” și cei șapte pitici (sper că nu devină uriași) încep să-mi contrazică exemplul cu țara și efortul.

Dacă Roșu Împărat a cucerit o mare parte a teritoriului, soldații altei dudui, Gorghiu Dej sau cam așa ceva, a reușit să distrugă un simbol politic. PNL. Cred că astăzi doctrina e un cuvânt ce nu mai aparține politicii de pe la noi. Cuvântul negocierii politice e unul simplu: ”ce-mi iasă” restul nu contează.

Alina Gorghiu - de data asta fără Dej – este membră (nu pot să-i scriu funcția) a unui partid ce s-a luptat și a reușit să născă o ”Românie dodoloață”. Ce știe duduia? Ea astăzi se întreabă, retoric ce-i drept, unde am greșit. Duduie, o alință PNL – UDMR n-o poate gestinona nici Walt Disney. Duduie, tu profiți că Lucian Blaga nu-ți poate șopti sintagma ”Triască România dodoloață”. Ești mamă și mă opresc aici, de fapt și așa e mult pentru tine și etajul tău politic.

Între tine și duduia de la Voluntari e o singură diferență. Sînteți în două povești diferite, dar...identice. Duduie, îți propun povestea ”scufița roșie”, acolo te întâlnești cu lupul în pielea goală și poate înțelegi ce înseamnă seriozitate.

Paradoxal și plin de necunoscute e alegătorul român. Nu-i așa alegătorule-cititor? Cum să aleg un penal, un arestat sau un...mort? Simplu. Schimb buletinul cu ștampila și...foc.

M-ai ucis!