UN VEAC

În urmă cu un veac România a declarat război Austro-Ungariei.

Nu sînt istoric, așa că nu-mi permit să parcurg prin cuvinte, nici neutralitatea României din perioada 1914 – 1916 și nici ”mișcările politico-tectonice” din acea vreme. Guvernul condus Ionel I.C. Brătianu și monarhia au ales de partea cui și împotriva cui. Nu știu dacă s-a ales...pragmatic, de aceea tac și plec spre altă idee.

Discreția dezbaterilor tv sau radiofonice, pentru că de presă scrisă nici  nu poate fi vorba ținând cont de cât de mult se citește, este destul de ștearsă. Nu mai sînt moderatori ”citiți”? Au dispărut istoricii? De fapt nu pot exista două paliere în structura telespectatorului. Audiență și adevăr sau audiență și valoare. Ce a produs postmodernismul? Un fâs și silicoane în partea muierească.

Să nu-mi cunosc istoria, să nu-mi asum trecutul e ca și cum la Cotroceni ar fi viață fără...oameni, sau la Palat (n.n. Victoria) aristocrații s-au dezumflat în...tehnocrați. Mă pufnește un râs lipsit de contur și umor urmărind atitudinea deloc aristocrată a tehnocratului eșuat.

Dăcă în post modernism decembrie e luna cadourilor, august a devenit luna concediilor, într-o țară harnică și pusă pe...butuci. Zicale, precum ”nu ne vindem țara” au dispărut inclusiv din jocurile  copilăriei. Natura postmodernismului a distrus, iar economia de piață a...vândut. Eventualele dezbateri istorice nu-și au receptor. În fruntea oștirii era regele Ferdinad, atunci. Acum, tot un neamț eșuat istoric, politic dar apreciat în cuvintele scrise în marea teză necorectată – România lucrului bine făcut – și poate parcursă – Pas cu pas.

De ce superficialitatea e bază? De ce meritocrația a dispărut? De ce să nu aflu istoria de la istorici? De ce, dar mai ales pentru ce toate acestea? Șirul întrebărilor e lung. Răspunsul din păcate e ascuns într-o odaie cu pereți  negri și neprietenoși. Adevărul e scurt și nu doare!

Luna august a veacului împlinit nu există. Postmodernism? Un ansamblu de eșuați ce-mi conduc viața și mai târziu moartea.

Tot în august și tot în 1916, a dat la bună întâlnire acestei lumi Neagu Djuvara. La mulți ani!

Într-un dialog avut cu Ion M. Ioniță, Neagu Djuvara picta veacul trăit – ”...în momentul de față, după părerea mea, trăim un moment foarte grav, adică înnoirea populației din Europa cu niște păgâni, adică cu niște oameni veniți din Asia și Africa, și așa riscăm...”

Cititorule, a trecut un veac și n-am aflat dacă România e a...românilor.