DE DUPĂ MECI

Fluier final. 1 - 1 România – Muntenegru la fotbal și drumul spre Moscova nu trece pe la Cluj. Duminică seara, pe stadionul ”Ion Moina” păzit de ceva vreme de dr. Mircea Luca, echipa națională a României n-a atacat nemțește ci s-a apărat așa cum bănuiam, românește.

Las în grija meritocrației și a politicului starea gazonului. Nu-mi place să dau cu biciul în oameni numiți politic și fără sprijin atunci când e...cutremur. E o rușine la nivel național cum politicienii (nu toți) par virgini, iar în momentul ”testului” sângerarea e incoloră și hilară.

Revin la joc. Fâs.

N-am fost și nici nu sînt un tactician, dar nu-mi place să nu fiu antrenorul de ”după meci”. Dacă n-aș fi dat eu banii pe televizor, l-aș fi distrus. Marele antrenor Mihai Stoichiță cred că era dispus să-și scoată limba în direct și să-și lingă un ”eventual viitor” contract la echipa națională. El a anticipat tot, joc, tactică, scaunul înainte și după joc a 30 % din spectatori, ce gătește bucătarul lui Trumph, ce mai, știa și grupa sanguină a spectatorilor de la meciul din 1930, România – Uruguay. Stoichiță și-a pus la dispoziția televiziunii publice goliciunea lui sportivă. Mihai, dacă tu nu-ți apreciezi munca atunci ești...pierdut. N-am crezut că poți să fii subțire. Dacă tu ai fost secundul celui ce stă și-n genunchi în fața lui ”Gigi”, imaginează-ți poziția ta.

Am privit cu respect primele 5 minute, apoi am ejaculat sportiv pe orice părere, uneori și pe întrebările colegului meu, Olaianos.

Stoichiță poate să fii avut ”succesuri” la marile echipe antrenate de el, dar pentru început mă întreb de ce n-a fost la fel de deștept când a fost Generalul Icoană la altar. De ce? Curajul să fie problema? Genunchii? N-ai fost vocal la interminabila serie de 0 – 0 a cuviosului Anghel. N-ai ejaculat lingvistic spre Piți  din respect pentru Vicka? Stoichiță, bănuiesc că această poveste nu ajunge la tine, eu și cititorul sîntem prezenți, dar regret că scriu și nu-ți spun verde în față. (ne vom întâlni. îmi propun)

Stoichiță, 50 % din discuțiile deontologilor ”de după meci” erau moarte dacă Stanciu marca. Cunosc părerile ”de după meci” cam de patru decenii și lehamitea e mare, precum uitarea.   

Nu în fotbal ci în tot sportul din România e ”varză a la Cluj”. Poate e nepotrivită expresia culinară, pentru că preparatul e unul savuros, dar cine mai prețuiește astăzi...o varză?

Dacă-mi pornesc pamfletul despre sport riști să faci henț și să afirmi că tu ești antrenor de handbal și viitor candidat la funcția de ”yes-man” în MTS. Lingăi, limbiști, frustrați sînt peste tot. E liber la COSR. Te bagi? Eu te-aș...băga.

Nu știu dacă acest neamț cu un palmares ”inferior” (poantă) ție și tot ce înseamnă antrenor român (activ), mai puțin Mircea Lucescu, va reuși să ducă echipa în Rusia, dar nu la un spectacol ce-și etalează distribuția pe Большой театр, ci la Campionatul Mondial de fotbal. Fentez precum Ozon situația ”bazei de selecții” (bănuiesc că știi ce a pățit Ozon după ce a driblat un...rus?), las și fentele lui Dobrin dincolo de orice pată de nefotbal și te întreb ca un ”druker” ce sînt, care-i prețul orgoliului tău.

Mă mir că ai un raport preț-calitate demn de invidiat. 26 de ani de antrenorat și o echipă antrenată...peste 26. Total 27! Părerile tale pertinente ”de după meci” sînt la fel ca situația fotbalului de ”la noi”.

Norocul tău e viu, pentru că asta e doar...părerea mea. Fii fericit, ești pe drumul cel bun, doar eu îți spun, acompaniat fiind de propria-mi persoană, ești un banal  om ”de după meci”. Insipid, inodor și...șomer. Incolor n-ai cum, pentru că am plasmă. Ai același drept ca și mine când e vorba de fotbal. Să vorbești!

Concluzie: abia  aștept să apari. Poate o să fii mai curat, mai uscat și mai... . Dar nu cred, n-ai cum.

Pentru tine e pamflet, pentru mine...bufet. Hâc! Încă una mică. Mi-ar fi plăcut să-mi storc pamfletul lăsând să iasă doar Cocoșilă și Lippi. Duetul personajelor există și e valoros, așa că am renunțat.

Am o veste bună. Nu ești singurul deontolog ”de după meci”, unul chiar a rupt bunul simț în două. E chiar muschetarul șomer al Generalului Icoană, de parcă nu el ar fi fost pe cal în timpul duelului cu Albania, dar așa-i în fotbal. Rahatul n-are miros, pasa-i scurtă, contul e deschis și acolo unde vrea Domnul, se întrevede o celulă.

De dincolo și ”de după meci”, un drucker.

(poate-mi fac și analiza meciului)