DECEMBRIE, TÂRZIU

Din punct de vedere culinaro-ortodox pe chipul agresatului scrie scurt și mare. Post!

Într-o zonă vizibilă limbajul e trist și ascuns. E un șir de: asta nu, nici asta nu-i voie, asta-i de dulce, ești nebun, pe cine ai văzut făcând așa ceva și alte bariere ce-mi lasă înjurătura tristă în prag. Postul culinaro-curătățitor de fapte negre și furturi albe, e un îndemn la dietă. Mersul devine ușor, silueta zvelta poate atrage amante sau amant, depinde numai de ziua marșului, ce mai dintr-o dată devin mai curat, mai activ!

Mesele pline de afumătură stau ascunse după icoanele făcătoare de minuni și alături de duhul sfânt se plimbă în jurul meu un damf de  fum a lemnului de prun și cireș ce au învelit slănina și jambonul. Privesc icoana cu ochii în lacrimi, de la fum evident, și șoptesc încet, chiar lângă rama icoanei, cuvinte pline de adevăr: ”iartă-mi gândurile ce mărșăluiesc alături de aceste jumări proaspete”. Cerul înghite în sec și-mi înțelege neputința, de aceea mai coboară din podul creștinătății pe un lanț trainic cu inele de cârnaț, o carafă de zeamă de varză alias moare și câteva garnițe pline cu costiță afumată și prăjită. Mă apropii de finalul rugăciunii și înghit în sec cu gândul la țuica din șpaiț.

E decembrie și luna cadourilor îmi transformă liniștea într-un ocean tânăr și agitat. Valuri de reclame și furtuni albastre deschid apetitul spre păcat. Gata, îmi ajunge. Mă dedic postului și tac. Las totul pe seama câinelui. Lui încă-i place uăsul.  El nu știe nici de Moș Crăciun și nici de Moș Gerilă. Fie vorba între noi, dar Moș Gerilă e mai activ! Așa cred.

N-am timp de mine că și aud trei bătăi la ușă. Întreb cu prea multă teamă: cine-i? Precum o galerie agresivă aud, „primiți cu steaua”. Credeam că-i glumă, știam că echipa din ghencea e fecesebistă, dar nici chiar la început de decembrie să vii cu...fecesebeul! Asta-i prea de tot. Tânjesc după copilărie și liniștea lunii decembrie. Decembrie, târziu.

Luminițele de peste tot îmi dă putere și cred că întunericul a plecat să aducă...lumină. Zăpada e în povești și pe coperta lui Walt Disney. Ploile din septembrie s-au mutat în decembrie, iar gerul din februarie e în Piața Victoriei și pe Kiselef cu doi de f.

E decembrie și încă nu-i târziu. E bilanț și post, e rugăciune și statistică. Dă doamne să fie bine, parcă  se aude din tribuna străzii acest îndemn. Curajul a pierit. Regele a murit! E decembrie și tristețea acoperă pârtiile uitate și anii nu se mai întorc.

E post și e rugăciune. E decembrie și n-am timp să exist.

De dincolo și de dincoace de Post, Pilu Ucenicul!