JOC... NEVIRUSAT

Salve cititorule. No, hai la o mișcare statică în jurul unei mini-povești.

Ieri, mai pe înțelesul meu douăzeci și doi mai douăzeci douăzeci, m-am aruncat spre tenis. Dor de sport ca de virus, echipat la patru sau șase ace  am ajuns la partida inaugurală a turneului (organizat de mine) Romanian F. Open (”F-ul” nu-i de la France).

Doi ”semicentenari” au provocat ”junimea”. Neispirați pe moment, dar cu înțelepciune pe parcurs. Partidă de dublu...mixt. Și-au încrucișat vârstele. La serviciu ”70”, la primire așișderea.

Meciul.

Setul 1

Spre surpriza mea Călin (n.n. Călin Budișan) are un serviciu puternic, precis și la... subiect, precum roba ce o poartă. Asul era o... nesurpriză. ”Mătura” linia de fund (n-am găsit alt demarcaj literar) precum un stoper în... ofensiva de la Nămoloasa. Dincolo de fileu era generalul cu funcție de mareșal... adversarul Cozmin și nu generalul Constantin Christescu (n.n. Cozmin Gușă).

Primul set n-a avut istoric. A fost egal. Publicul, adică eu, i-a pălmuit cu bătăi repetate din cele două palme.

”Junimea” (Mihnea și Antonio) se ”relaxau” în timpul jocului, setului, ghemului de... mohair.

Setul 2

Interesant. Soare și frig la umbră. Serviciul celor patru era bine primit de public. Tot eu evident. Jocul la fileu, reverul și mai ales passing shot-ul sau mai pe românește ”palitura crânșină” a ”semi-centenarului” Cozmin erau mai mereu la... singular.

Încer să-i spun, am acest drept cam de o jumătate de secol, că jocul de tenis e precum agricultura. Zilnic!

Meciul se încheie. Scor egal. Era normal. Îmbrățișări la final. Publicul, adică tot eu, le-a înmânat cecurile. S-au destupat câteva sticle de și cu bere.

A urmat meciul de rugby, repriza a III-a. Aici mă opresc. Presa n-a avut acces.

ps

Cozmin poți să-mi faci un... ”serviciu”?

ps 2

s-a jucat fără... mască!