PLAPUMA COPILARIEI

 Am pierdut (și) cu Austria. Fotbal, pentru că economic, social și moral am pierdut înainte de a începe match-ul. Supărat? De ce aș fi? Am savurat acesată înfrângere printr-un somn profund, învelit cu ”Plapuma Copilăriei”. Grea, lână și albastră! (era de altă culoare, pe care nici n-o pot scrie). Albastru îl simt mai liber, culoarea dă ușurința mișcării sub... așternut.

De ce am pierdut? ”Mi-am scris” zilele trecute într-un pamflet nepamflet (https://povestilelupilu.blogspot.com/2020/10/sa-fie-bine-ca-sa-nu-fie-rau) o  parte din interiorul meu și al nimănui. Cum să fiu supărat când văd că limba română începe să moară? De ce să fiu supărat când prostia se întinde peste mine fără să fac nimic? De ce să strig când totul în jurul meu tace? De ce să fac când pot să... fur? De ce?

Cred că mi-am furat în fiecare zi o secundă din adevăr. Dacă fug spre o banală aritmetică și aflu că-n 53 de ani au fost și vreo treisprezece ani bisecți, totul e simplu și înmulțit cu 365, dar și 366, de zile ajung pe la vreo douăzeci de mii de zile. Ce zici prietene virtual și cititor de douăzeci de mii de secunde de adevăr pe zi!!! Aproape cinci sute de mii de ore de adevăr. Același adevăr. E unic! Dar secundele? Cum s-ar așeza ele în viața ta și a mea? Oare atunci ce-am face sub plapuma... amintirilor? Am plânge că ne-a învins Austria, de data asta la fotbal, pentru că OMV-ul e alt ”adevăr” și-l vorbim într-o altă poveste. Cu prinți și hoți, cu prințese și interse. Rămân la cele douăzeci de mii de clipe de adevăr.

Să plec capul să-mi scot un vis? ”Plapuma Copilăriei” este un scut în acest vis. În ultimile trei decenii (obositor de multe date fixe) am dormit profund, ca aseară de fapt. Mă trezesc și dorm în continuarea... somnului. Ce amestec ciudat. Emoție și statistică. Trei decenii de somn, de fapt cinci decenii de somn cu cinci sute de mii de ore de adevăr. Ce operație aritmetică se întâmplă în timpul somnului meu? Chiar n-aș vrea să fiu... Mirel Rădoi. 

Zilele trecute l-am văzut pe tătăl fotbalistului selecționat făcând comparații, analizând strategii și autopropunând. Autopropunând? Da! Acoperit cu ”Plapuma Copilăriei” adevărul se luptă cu somnul și provoacă un coșmar. Poate două. Ba chiar trei. Și lupta continuă...

Adevărul va provoca câteva coșmaruri în viitorul apropiat. Succesul (!?) din conflictul româno-austriac destabilizează un somn în favoarea... altui somn. Îmi aduc aminte de replica neamțului trecut prin ”somnul acoperit cu (de) Plapuma Copilăriei” adresată unui adormit, sau poate nu, de pe aici – nu mai fă scandal în media, vorbește fața-n față – sau nu-ți spăla plapuma în sat, dute-n ograda ta și dă-i... în cap!

Supărat că m-a învins Austria? Nici pe departe. Eu chiar îmi doresc să declar război acestei nații și apoi să mă cucerească și să-mi deseneze ”somnul acoperit cu (de) Plapuma Copilăriei”.

Mi-e teamă de un alt somn, dar ce este și mai grav și de un alt... adevăr. Mi-e teamă de adevărul... progresului fără identitate, fără suveranitate și fără... ”Plapuma Copilăriei”.

Succesul româno-austriac pare să împroaște cu sânge. Efortul depus în acest duel l-a lăsat pe Mirel Rădoi fără sânge în instalație. Despre ce instalație e vorba habar n-am. Poate ”Dorel” să-mi localizeze instalația și defectul, dar ACUM acest ”Dorel” pare să existe doar în statul paralel. Ha! Ha! Ha! Cred că somnul în cantități uriașe nu face bine organismului. E nevoie de alergare să pună ”sângele din instalație” în mișcare. 

Succesul româno-austriac nu e bilateral cum aș crede. E într-o singură direcție și e spre vest. Ca fondurile. 

Somnul și coșmarul se întâlnesc. ”Plapuma Copilăriei” tace și suportă orice agitație ”a sângelui din instalație”. Nopțile sînt lungi, iar zile numărate. Viitorul bate la ușă. Academiile la fel. Don Corleone, sprijinit de nea Cașchetă și Nașul (arestat și nearestat) fac cărțile. Câștigă cel ce are asul de treflă. Hopa, nu-l are nimeni. Atunci sună telefonul. Nu se aude nimic. Toți tac și... dorm în continuare. Doar ”Dorel” face două-trei schimbări și... instalația funcționează.

M-a învins Austria? Nici vorbă. Îmi aduc aminte, așa din întâmplare, de victoria asupra austriecilor. A fost un ”joc de gleznă” discret desenat de Lucescu și cei 13 tricolori. Atenție. Balaci și Lăcătuș au intrat mai... târziu. Interesantă a fost schimbarea... cea mare. Dar metoda? Azi? Mâine?

Peste ani și ani poate omul va înțelege că dacă (!?) este un bucătar bun nu înseamnă că e și un  grădinar... cel puțin la fel de bun!

M-am plictist de victorii, somn și de ”Plapuma Copilăriei”.