BUCĂŢI

Într-o poveste uitată arătam cu deştu la ăia din America cea capitalistă, că pot fi atât de „naivi” să-şi arate plăcerile în campania electorală. Am arătat cu deştu nu spre oameni ci spre mass şi media. Ca un făcut la noi nu-i nevoie de un astfel de gest, altminteri am fi nişte americani prin...Europa. Pe noi nu ne poate învăţa nimeni, sîntem atât de, dar mai bine nu vorbesc în scris despre „noi” ci numai despre „mine”. Aşa că să povestim dară...

În vremuri apuse, o fătucă pe numele ei Elena, a sucit multe capete masculine, unele chiar la propriu şi a iscat o cafteală pornită dintr-un cal. Până aici nimic nou, dar nici nu mă interesează noutăţi, aşa că...

Trântit la pământ de aerul cu iz de reformă, am simţit că-mi răsucesc capul după o Elenă, nu din Troia ci din Pleşcoi. Leana mea şi a noastră, fără nici un cârnaţ în mână, mă ajuta să înţeleg cum e să faci parte dintr-o gaşcă, pardon partid, cum arată poziţia de drepţi şi mai ales cine comandă. Grijulie faţă de popor, aidoma alte Leane, dar ceva mai proastă, cu dor de panglici tăiate şi semnat de acte, democrată şi liberală în acelaşi timp şi în ani electorali diferiţi, a încercat să devină ţărancă. A reuşit. I-a sucit capul preşedintelui ţărănist de Bucureşti şi alianţa pentru cucerirea Troiei, pardon a Bucureştiului din mâna ciocoiului Oprescu (în accepţiunea pepededeului violet) pare o floare la ureche. Strategul Menelau aşteaptă la cotitură. Singura stradă din Bucureşti care va purta alt nume, e strada...Paris. Eleno, mi-ai plăcut că ai creat frunza, ai plecat înainte de a se usca, mi-ai plăcut când călăreai, am înţeles că te ştie şi Ilie Stan, dar nu înţeleg de ce şi mai ales pentru cine. Dar...

Plec din Pleşcoi via Bucureşti şi ajung prin Clujul atât de arestat la nivel înalt. Trec cu vederea pliantul roz în care preşedintele de colhoz, Tişe Alin (nu înţeleg de ce n-a scris şi Păunel?!), mi-a urat în scris să pasc fericit de Paşti. Sînt sigur că pliantul roz n-are nici în clinci nici în mânecă cu cârnaţul de Pleşcoi şi nici cu banul public venit de la colhoz sau de la raion. Un om de bine s-a gândit să spargă ceva leuţi pe pliante roz cu patru (numai la morţi e cu soţ) lumânări în clar. Păunel, la fel şi ţie. Aştept o alianţă cu aerul de independent din partea ta şi m-am convins încă o dată (dacă mai era nevoie) cât adevăr a grăit Elena din Pleşcoi – deschid citat - "...desi eram avocat, am zis sa-mi suplimentez veniturile. Am inchiriat o vila si mi-am deschis un mic restaurant in Dorobanti..." – închid citatul şi-mi frec mâinile căutând curajul. Am înţeles de ce-mi spuneţi, în scris ce-i drept, să pasc fericit şi...

Alianţele şi independenţii încep jocuri de picioare. Cuplul umoristic, perdant ce-i drept, Nicoară + Uioreanu anunţă pentru cei vii vremuri bune şi alte cele (expresia nu le aparţine). Nicoară, cunoscut prin lumea electronică ca “senatorul-porno”, va călca pe urmele lui Apostu, dar până la o limită. Aştept să atac limitele, distanţa e mare de la minus infinit până-n partea aialaltă....

Uioreanu, ia judeţul şi-i măreşte hotarele, că nu mai e loc să pună atâtea spitale, şcoli, şosele (mai mult sau mai puţin suspendate) şi de ce nu grădini zoologice cu program redus. Ele funcţionează numai în campania electorală, apoi se închid, până când vin alţii şi...

Alte grupuri satirice îşi dau cu candidatura şi cu viitorul. Şi pentru ce? M-am uitat pe venitul lui Păunel Tişe şi e slăbuţ, chiar nu înţeleg cum poate respira cu asemenea venit. Cred că-i întreţinut că altfel...

Cu gust de ceapă verde şi drob, zic aşa. Simt că apare MRU şi un nou partid. Dar care-i ăla şi de ce în şoaptă? Ah, da am uitat. Aştept ca MRU să o promoveze în funcţia de “consilierul Ştie Tot” pe Monica Tatoiu şi abia apoi poate să devină un preşedinte pentru liniştea noastră şi...

Îmi opresc povestea aici, am treabă. Belesc mielul.

Hai pa şi las-o aşa.