BALADA MCV-riţa

Zilele trecute scriam despre ce şi cum evoluează situaţia politică de pe la noi, chiar îmi aduc aminte despre protocolul dintre cele două palate: Cotroceni şi Victoria. Evident că, într-o ţară plină de moralitate şi pragmatism politic, acel protocol n-ar fi fost „mângâiat” de cea mai ciudată imprimantă. Dar asta e altă poveste şi alt coşmar.

Cine şi mai ales de ce se vrea scurtarea mandatului lui Băse nu este pentru mine nici întrebare şi nici certitudine. Este şi rămâne un aliniat nescris din acel mişto...protocol. Frate, tu nu mă ataci şi eu nu te înjur, sau, mai pe româneşte, tu nu spui nimic din ce nu s-a spus şi nici eu nu am declaraţii de tip copy-paste la adresa ta. Folosim monologul cu cerul, aşa cum în Balada Mioriţa, baciul a purtat un dialog cu oaia bârsană şi cerul prin intermediul unui protocol semnat de duhul sfânt.

Axa dominantă a politichiei dâmboviţene, Traian – Crin – Victor, acest TCV autohton, îşi revarsă capacitatea asupra...MCV-ului european. Ptiu, al naibii şi al democraţiei să fiu, dacă ştiu coane, ce sau cu ce se mânâncă acest...MCV.

Dacă-n Balada Mioriţa, atât de anonimă pentru cititor, baciul avut o mierleşte...mişeleşte, în această nouă Baladă, totul e diferit. E pe faţă şi pe...bune.

Baciul avut n-a făcut presiuni asupra celor doi baci (n.n. ungurean şi vrâncean) pentru a le domoli setea de câştig...ilicit, el devine un bun creştin şi o pune de o nuntă, de fapt de o altfel de nuntă.

Bacii moderni se sfătuiesc, nu ştiu dacă şi critică noua Baladă, iar dacă au facut-o, scuze, n-am citit...recenzia.

Da, raportul bate...votul. Asta în prima fază. MCV-ul ăsta nu-i unul aşa dureros, sau nu provoacă teamă cum îmi provoacă mie medicul stomatolog. El, MCV-ul, nu cred că are elemente de presiune cum o procedează „anonimul” în Balada Mioriţa:

(„...Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman...”)

el, practic atrage atenţia la, hai să le spun pe ardeleneşte...mişmaşuri, adică pe înţelesul daco-getului-get-beget...comportament necorespunzător.

Baciul dobrogean (cel mai de la sud-est) scoate o ofertă amiabilă. Un divorţ cât o...nuntă. Celălat baci dobrogean (o ţâră mai la nord) forţează nunta şi chiar provoacă data nunţi, dar folosindu-se de spusele baciului gorjean – deschid citat: „...la un moment dat, premierul Ponta i-a adus la cunoştinţă opţiunea sa sau a noastră, a USL, ca în 2014 să nu mai avem două alegeri...” – închid citatul.

Dintr-o dată linişte (asta aşa am scris-o de parcă aş fi fost acolo).

În Balada Mioriţa, stă scris cam aşa:

(„..iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat...)

pe când aici datele se schimbă. Oare de ce? Să-mi reamintesc spusele „baciului ales”. Deschid citat: „...e foarte greu de dat un răspuns, doar dacă aş face o scurtă analiză...singura variantă e cea care a funcţionat, alegeri simultane pentru parlament şi preşedinte, lucru care l-aş îmbrăţişa dacă mi-ar propune şi mâine acest lucru, în speranţa că vor respecta şi referendumul din 2009...”

Nu ştiu care baci e mai ortoman şi mai european, dar necogierile de tip „adu-ţi aminte” îmi provoacă lehamite de lecturi anonime.

Frecuş în loc de negociere, troc în loc de bussines, minciună în loc de adevăr, laşitate în loc de curaj, sînt doar câteva dueluri „lingvistice” ce nu-mi plac, dar-ar să dea în ea de...anonimă.

MCV-ul ăsta îmi pune semn de întrebare pe simplitatea înţelegerii mele. Te rog, cititorule, fă diferenţa dintre: faceţi bine! şi faceţi bine?

Asta e dilema mea, deocamdată.

Ştiu că plaiul ăsta mioritic, nu-i nici rai, dar nu-i nici iad. Păi dacă aşa stă balada asta sub forma anonimatului (n.n. Mioriţa) cui îi foloseşte atâta...literatură. Atât timp cât NU înseamnă DA, atât timp cât un fost şef SIE conduce „imaginea publică a românilor”, atât timp cât şpaga e un sport naţional, atât timp cât politicul este peste orice funcţie cu sau fără rost sau câte şi mai câte, n-am spus în scris, mă las păgubaş şi citesc în linişte...mersul vieţii.

Mă cert cu mine şi sînt un neputincios, pentru că nu-l înţeleg, măcar o secundă pe Nichita Stănescu şi ale lui necuvinte („poezia e dimensiunea spirituală care suportă cel mai greu definiţiile”).

De dincolo şi de dincoace de oi, oameni şi flori, Pilu