CIUDATELE INTENŢII

Interesante momente trec prin faţa mea. E drept unele n-au viaţă şi trec cum ar trece marele blond  prin faţa unei grădini zoologice, căutând asemănare şi poate chiar întruchipare. Ciudat exemplu. E ireal. Orice blond are dreptul la eşec, nu-i aşa domnule Băsescu?

Merg mai departe cu povestea şi gândurile ciudate, dar orice aş face dau în minge, deci şi prin urmare ajung la înciudatul joc de...fotbal.

Citesc, electronic ce-i drept (se poate şi aşa?) că unii suporteri vor să editeze (au şi ajuns înspre final), de fapt să reediteze cartea lui nea Vanea, Şepcile Roşii. Zău, nu înţeleg sau mai bine zis nu-mi potrivesc piesele. Ciudate intenţii.

Citesc, electronic ce-i drept (am mai spus în scris această expresie, nu-i aşa?) că unii suporteri îşi doresc să apară la pagina de...Aşa Nu. Cuvintele rostite şi nepublicate în această poveste, n-au nici o treabă cu aliniatul anterior. Adică cum, stimabile cititor, cine are carte are parte de...umilinţă? Ciudate intenţii.

Citesc, electronic ce-i drept (orice minune se învârte în jurul lui...trei) că pleacă, nu mai pleacă, vine, nu mai vine, se vinde, nu se  vinde, să conducă cineva această echipă. Despre club în alt episod, acolo conducătorul se ghidează după deviza: „se poate şi mai rău”, dar vorba unui prietenaş, stai să vezi ce n-ai crezut că poţi vedea vreodată. Ciudate intenţii.

Măi frate cititorule, păi ce intenţie să am? Încotro s-o apuc? Am la dispoziţie, pe termen scurt, să aleg într-o carte un haos şi un balamuc. Tu ce-ai face?

E drept cartea e o amintire a unei jumătăţi de secol ce poate nu seamănă cu nimic pe pământul ăsta, poate cu IDEEA de a cuceri Adevărul, dar cum Dumnezeu nu se lasă cucerit, el însuşi fiind Cuceritorul, ciudatele intenţii se sparg, într-o clipă.

Au trecut peste această echipă momente ce nu există în scenariile de film americane, au trecut pe la această echipă conducători ce au distrus, poate neintenţionat, dar din câte ştiu eu, la această echipă niciodată SUPORTERII n-au trecut. Ei sînt singurii ce rămân. Ei nu vin, ei nu pleacă, EI  EXISTĂ şi atât.

E drept niciunul nu şi-a ales momentul existenţei, dar şi-a ales momentul desăvârşirii. Păi, dragă frate cititorule, cum stau bunele intenţii în  care cuvintele strigate, de încurajare (?!) mă îndepărtează pe mine sau chiar pe tine de...IDEEA ce ne face comuni? Eu n-am spus nimic şi nici nu spun despre indivizii cărora li s-a dat putere fără a înţelege ce înseamnă ea şi nici nu-i bag în seamă. Ei stau acoperiţi cu bucăţi de plastic, şepci pe faţă să nu le recunoşti inteligenţa când vorbesc prin bastoane, spray-uri sau alte obiecte ce nu...cuvântă. N-am nici o treabă cu aceşti indivizi, eu mă gândesc la tine chibiţule sau cititorule. De ce-i musai să aud cuvinte ce n-au nimic din Istoria acestei echipe?

Cititorule, eu zic să te muţi cu un scaun mai în faţă şi să-ţi închipui ce ar spune Guga, Luca, Dascălu, Câmpeanu, Georgescu, Cârjan, Anca şi foarte mulţi alţii despre atitudinile (apreciază-mi cuvântul) pline de modernismul democraţiei...fotbalistice. Ciudate cuvinte.

Dacă-n vremuri apuse, în jurul fotbaliştilor erau jurnalişti ce explodau în interior şi-n exterior de limba română, astăzi nu pot spune acelaşi lucru. Decolteul uneori doare şi este pus la uscat, dar şi unii pantaloni bărbăteşti, dar asta nu în semn de solidaritate, ci prin simplul fapt că există.

Ce să aleg între bilet simbolic şi o amendă deloc simbolică?

Ce să aleg între „Gaudeamus Igitur” şi „Mitică la puscărie”?

Cititorule aştept sfatul tău, pentru că în jurul meu apar...intenţii ciudate.

Apropo, cu ceva vreme în urmă un mare artist român şi un suporter al Universităţii Cluj, Emil Hossu, spunea despre preşedintele acestei ţări, cuvinte ce au intrat în nemurire – „Nu poţi iubi un om care nu iubeşte pe nimeni” – şi atunci cititorule, eu care iubesc sintagma „şepcile roşii” să merg prin lume fără nimic în...cap şi descoperit?

Ciudatele intenţii ce apar peste această echipă şi acest club nu se opresc brusc şi...dintr-o dată. Nici pe departe. Îmi doresc ca binele meu să fie şi binele tău, iar de răul meu, TU cititorule să n-ai parte.

De dincolo şi de dincoace de orice intenţie, Pilu