HOŢ sau OŢ?

Chiar dacă zăpada mieilor îşi ninge prezenţa vorbei din bătrâni, tot aşa eu şi a mea poveste stă şi-l ninge pe al meu premier. Nu pozez în „sfânt făr' de pată” cum sînt şi vor rămâne lingăii, pupincuriştii şi alte „eşece” ale creaţiei sau procreaţiei. Dumnezeu a lăsat cuvântul pe pământ, aşa că nu pot să nu vorbesc într-un scris „pentru că are har, haz şi o simplitate frumoasa de a spune adevaruri” (n.n – cuvintele aparţin unui prieten cât o Idee ) ce-mi foloseşte drept orizont şi apă. Da, apă.

Cu graba omului cucerit de o democraţie-corigentă, n-am putut să las la o parte anul guvernării Po(a)nta, chiar dacă până-n mai sînt câteva zile, care sper să nu fie ninse de omătul mielului turbat ce-şi ridică preţul învierii în cuptor la vreo 25 – 30 de lei pentru un amărât de kilogram.

Nu sînt analist, deci nu-i o analiză. Nu sînt dascăl, deci nu dau note. Nu sînt bugetar (într-o oarecare măsură), deci sînt întreg, nu sînt pe ştate de plată, deci pot vorbi cu cuvintele mele şi atât.

Frumos ar fi să sparg câteva ouă, mai mult sau puţin ştampilate, să arunc două mâini de făină albă şi să fac un blat pentru nemeritatul tort, dar cine să-l guste.

V.P. e al 11-lea premier, logic ultimul titular într-o banală echipă de fotbal. Cum fotbalul de pe la noi se învârte în jurul celulelor din libertate, n-am să-mi construiesc o poveste cu gazon verde şi gratii în loc de plasă.

Am stat şi m-am chibzuit înainte de această frază, chiar şi eu am rămas surprins, de aceea nu cred că răul din jurul meu a fost creat de UN singur om, mi-e greu să cred. Dacă Dumnezeu l-a creat doar pe Adam, de ce răul ar fi creat de Victor. E mult prea mult. El n-are cum crea, el nu este şi nici nu va fi vreodată...creator, din simplul fapt că el...a fost creat. Revin la răul din jurul meu. Atenţie nu spun nimic de tine cititorule sau de cel de lângă tine, eu vorbesc prin această poveste doar de mine şi cei în jurul meu, jurului tău îi urez să-şi mărească...jurul.

Revin. Nu mă joc de-a copy-paste, dar n-am ce face, hoţia, prostia, transpiraţia de sub braţ şi biluţele din nas nu-mi dau pace.

Plec de la cele 307 de pagini şi 85 de alte pagini din cele...307. Un actual preşedinte s-a învârtit în jurul cifrei 322, iar alt premier în jurul cifrei 272, iar altul şi actualul se...descurcă. Simplu. Da, simplu ca regula de trei simplă. O simplă înmulţire pe diagonală şi o împărţire. Aici e buba. Împărţim acolo şi acolo. Dincolo împărţim aşa şi aşa. Abia spre sfârşitul orei de aritmetică m-am prins că greul apare la...cum şi cât împărţim. Între duelul maritim “flota” versus “copy-paste” mizez pe forţa valului, pentru că sînt mai aproape de Glossa lui Eminescu –

“Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece...”

Când îmi povestesc această...poveste, ministrul Justiţiei de pe la noi este cel ce nu mi-a spus “să trăiţi bine” şi nici nu trăiesc, e domnul Ponta, cel nelipsit de pe micul ecran. Periajul începe pe la Antena 3, apoi un spălat pe dinţi pe la Realitatea, seara târziu când copiii dorm, ajunge să-şi umfle inexistentele pene pe la România TV, iar dacă mai sînt ore din cele 24, trece cu viteza luminii pe la alte nesemnificative canale şi limbi teve.

Revin la prima idee. V.P. (lipseşte litera “i”) e dispus să renunţe la titlul de doctor. Poate nu face faţă co-plăţii din sănătate, dar îi dau o veste bună, dacă-i bolnav cronic e scutit de orice co-plată şi merg mai departe şi spun, cine-i boul şi măgarul ce a gândit atât de profund încât să nască furnici în loc de idei.

Revin la V.P. şi la duelul tăcut dintre un furt literar şi...originalitate. Este adevărat că cei vopsiţi pe faţă cu roşu, apreciază originalitatea. Cei ce mai gustă din portocală cer demisa de onoare. Cam ciudat cuvântul onoare în această poveste, dar n-am găsit înlocuitor. Teama de copy-paste e...originală. Vara trecută Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti a vorbit pe silabe. A pla – gi – at! Dar întreb aşa ca un curios: cu ce drept au decis? Consiliul Naţional de Etică a vorbit fără a silabisi. Scurt şi sec ca un vin de Cotnari (n.n. Frâncuşa): Titlul a fost obţinut în concordanţă cu legislaţia în vigoare în 2003 şi calificarea de plagiat în cadrul tezei sale de doctorat nu se poate susţine. Dacă mai adaug altă comisie îmi daţi două mandate cu originalitate cu tot.

Nu ştiu dar parcă aş lăsa să intre un plagiator de la salubritate în povestea asta şi să decidă dacă e prea mare un titlu pentru un destinatar mic.

Să fii ministrul justiţie, chiar dacă e numai pentru o secundă,  şi să EXISTE un singur semn de întrebare, atunci nu-i de mirare că cel ce va veni este un biet paharnic.

Scârba mă cuprinde şi mă opresc, nu mai am inspiraţia de a mai copia o literă sau câteva cuvinte. Sînt surd şi orb, dar te-am...păcălit, ce credeai cititorule, că plec fără să salut?

De dincolo şi dincoace de ipocrizie, Pilu