22 decembrie 2011

SAPA ŞI ŢINUTUL

Mă gândeam la altceva să scriu la sfârşit de an, dar am avut „puţintică răbdare”, că vorba românului atât de naţionalist şi extremist – „ce poţi face azi lasă pe mâine, poate că mâine nu-i de trebuinţă”. Aşa am făcut. Da sînt naţionalist, extremist şi orice atunci când nemernicia şi ura distruge identitatea naţională.


Era o poveste despre un ardelean familist convins, aşa cum este ardeleanul (nu şi cei plecaţi la Bucureşti) care întors de la sapă mult mai devreme cum era...normal, îşi găseşte nevasta în pat cu vecinul său. Nevasta plină de sudoare şi umor îi spune soţului pe un ton sobru şi cu o discretă nuanţă de „ai grijă” – „bărbate, tu crezi ce vezi sau ce-ţi spun”.


Continuarea o ştiţi, iar dacă habar n-aveţi ce s-a întâmplat mergeţi de bună voie la...sapă şi paşteţi niţică iarbă crudă aşa cum fac boii pe vreme de criză şi negocieri proaste.


Cam aşa stau lucrurile şi după meciul de hochei de la Miercurea Ciuc dintre naţionalele României şi a Ungariei.


Aşa cum era normal înainte de orice partidă între două echipe naţionale, ceteraşii s-au pus pe cântat. N-am aflat nici astăzi de ce publicul prezent la meci a huiduit imnul României. O fi fost frig în pationoar? N-au avut nici unul cei şapte ani de acasă? Habar n-am. Cert e că imnul României a fost huiduit de proprii cetăţeni.


Ruşine e un cuvânt pe cât de indulgent pe atât de nefolosit în acest comtext. Cum, măi taică, să-ţi urăşti imnul ţării? Chiar dacă linia melodică e una greoaie, cuvintele pline de ISTORIE nu-ţi dau dreptul de a huidui. Taci dacă nu ştii cuvintele şi suge-ţi limba, în caz că n-ai ce să-ţi sugi.


Mai marele federaţiei, fascinat de povestea cu sapa, sau poate păţitul cu sapa, o dă ca la Brăila, chiar dacă era la Miercurea lui Ciuc – citat deschis - „...nu au huiduit, nu au scandat trivialităţi, s-au purtat decent şi chiar au aplaudat. Apoi, s-a intonat imnul Ungariei, pe care l-am cîntat şi noi împreună cu spectatorii...” – citat închis.


Să n-am parte de coada sapei, dacă mai înţeleg ceva. Cum naiba să ai concetăţeni care se simt altceva decât ceea ce sînt. N-am să-i spun niciodată unui ungur să-şi urască credinţa, tradiţia sau orice ceea ce îl face să existe, dar să nu-ţi cânţi imnul ţării, e de mers la...sapă.


Colac peste pupăză, un sportiv (aşa îşi spune el - sportiv), de fapt un hocheist în naţionala României scoate bunul simţ şi cei şapte ani de casă şi comunică spre publicul avid de senzaţional – deschid citat – „..vinerea trecută, Ţinutul Secuiesc a învins Ungaria cu 4-1. Aceasta este formularea corectă, fiindcă românii nu au, practic, nici o legătură cu naţionala de hochei, dar nici cu sportul acesta, în general...” – citat închis.


Cuvintele aparţin individului care în România răspunde la apelativul: Tihamer Becze.


Îndoi-mi-aş coada de sapă la muncă, n-am crezut că există şi sportivi mai inteligenţi ca cei care locuiesc în bloc notess-uri sau întorc dvd-ul să vadă pe verso al doilea film, jucătorul cu crosa o face de cacao, arătând ce înseamnă să ai creier şi ţinut.


Dau fuga prin arhiva de „succesuri” ale rivalilor din vinerea cu pricina, ca să aflu cu ce echipa lu' peşte am jucat. Ungaria. Zero barat în acest sport, ca noi de altfel. Frate Becze, păi dacă tu îţi mişti fizicul la echipa rivală şi prietenă, tot un zero eşti din punct de vedere a palmaresului, cât despre voce, rămâne să treci preselecţii la „Vocea Ţinutului Secuiesc”, unde chiar nu mă interesează dacă faci echipă cu Moga sau cu Brenciu. Era nasol dacă te întâlneai cu CRBL, îţi cam şifona...crosa.


Faptul ce s-a întâmplat la Miercurea Ciuc a trecut mult prea uşor, curajul pentru adevăr ne părăseşte în fiecare zi, el este înlocuit de curajul pentru...putere.


Hai să fim în opoziţie tot timpul, aştept ca ţiganii să fugă de peste tot şi să rămânem în pielea goală dar cu...sapa în mână.


Sportivi din toate crosele, uniţi-vă! N-am nimic cu etnia, pentru Dumenzeu, cum încearcă să ne sperie mai marele federaţiei, că-şi ia jucăria şi pleacă. Elore. Nu-i bai. Atitudini din filmul ăsta am mai văzut. Am spus în scris la început. Naţionala României poate să fie formată din jucători de toate etniile, dar să-şi respecte imnul. Cu tot ce înseamnă imn şi atât.


Tanczos Barna, preşedintele federaţiei ROMÂNE de hochei, e drept, sub focul apelurilor telefonice şi a întrebărilor cu „de ce” la început, o scoate, sapa evident, şi...citat deschis – „...o să plec cu toţi jucătorii din România, ca să fie toată lumea mulţumită şi să jucaţi în Liga H!..." – citat închis. Frate Barna, cum naiba te exprimi atât de liber într-o ţară în care minorităţile se plâng despre comportamentul majorităţii. Cred că frigul din sală a făcut să foloseşti cuvântul – JUCAŢI – în loc de – JUCĂM. Nu-i aşa?


Să jucăm în liga H, grupa A sau B, oriunde merităm să existăm ca români şi sportivi, asta numai în cazul în care cuvântul ROMÂN nu ajunge.


N-am spus nimic despre incidentul din vestiar, pentru că sînt un limitat şi n-am încredere în...sapă, dar dacă se mai întâmplă, indiferent de etnie, aşa ceva, vă promit că folosesc sapa, pardon, coada sapei. La fel am fost plin de bun simţ şi nu l-am adus în această poveste pe nesimţitul de Cibi Barna, care e drept n-a huiduit imnul ci a dat pe jos cu ISTORIA ARDELENILOR şi poate în viitorul apropiat ministrul învăţământului îi face loc în cartea de istorie.


Am fost şi sînt nesperat de liniştit în ale grăitului în scris, din respect pentru zilele ce vor urma, dar asta nu înseamnă că nu-mi pasă. Aştept să văd cine pe cine în ţara asta şi mai ales pentru ce.


Despre calităţile unui popor îţi dai seama de la primul salut. Despre cultura unui popor îţi dai seama aşezându-te la masă. Apropo, nu ştiţi cine conduce sau vrea să conducă ministerul culturii din România?


Dacă n-aţi înţeles nimic, nu-i bai. Nu sînteţi singurii care se fac că huiduie şi de fapt ei...muşcă.


M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu



p.s.


Mi-aş face echipă de hochei, dar n-am crose. Am nevoie de lemn. Mai există lemn în ţara asta? Cum, l-am vândut? Cine ? Da. Atunci lasă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ALIANȚA RUPTĂ-N CUR

Nu simt nevoia de nicio introducere pentru acest nepamflet, dar simt nevoia de a spune (și scrie) că nu sunt prost. Sau doar așa cred? În co...