AM VENIT DIN CONCEDIU

Ştiam de la bunica (n.n. ea era mai sfătoasă în familie) că vara îi lucru dracului. Dacă stau mult la soare şi n-am un colop pe cap, risc să devin atât de inteligent că încep să put şi chiar să dau pe dinafară. Speriat peste măsură şi peste buget, ce mi-am zis. „să-mi iau familia şi la...umbră”. Zis şi făcut.

Am stat departe de micile seisme din politică şi ale lor urmări. După parodia de la Campionatul European (nici o referire la schemele de joc) şi la demisia fostului director de pe lângă Sportul din tevereu, ajung şi eu din urmă în faţa teveului. Mare surpriză. Un canal s-a dus, urmează altul. Întrebările din mine curg. Preşedintele pleacă, dar vine. Evident altul, dar din altă direcţie.

La vremuri noi de ce nu şi şefi noi. Depolitizarea continuă. Fâs. Râsul porneşte şi-mi crapă primele două buze. Tac şi râd. Râd şi mănânc ca-n poezia lui Labiş cel lovit de tramvai. Pe mine cine mă loveşte?

E o întrebare fără gardă şi croşeu. Plec grabnic din colţul ringului. Vin alte demisii. Fâs. Plecări şi înlocuiri. Prea politicii plecaţi sînt înlocuiţi de preanepoliticii actuali. Nu cred, dar asta-i o problemă de credinţă, deci n-are nimic în comun cu...realitatea (nici într-un caz televiziunea de ştiri).

Noul preşedinte ajunge la etaj şi schimbările se văd. Apar declaraţii peste declaraţii, interviuri sau alte metode cu origini în mama mediei măsii. Sînt buimăcit şi fericit. Aflu că am experienţă mai mare în jurnalism decât noul şăf. Îs tare. Aici îl am la deştu mic. Cu relaţionările stau prost. E egal. Salariul pe care-l am nu-mi permite să-mi iau consilier sau cu „i” la final. Cad. Normal ca un tip „decenit” în tevereu mă ridic mai greu.

Septembrie. Începe şcoala şi odată cu ea drumul spre cultură, deci adio TVR Cultural. Mă pot întâlni cu cultura pe 2, asta numai dacă-mi permite noul şef de la ICR, nepolitic şi el. Splendid. Ura!

Sînt fericit. TVR 3 rămâne, chiar dacă...încurcă. Aici exist şi există colegii mei. TVR 3 e România reală, aşa cum respiră şi greşeşte ea. Cu bune şi rele. Chiar mă întreb, ce deontolog a vrut să-i dea în cap.

E bine. E cald şi e toamnă. Vinetele s-au copt, strugurii încep să-şi stoarcă...secul, roşiile puşcă de coapte ce sînt. Doamne, cum îmi hrăneam publicul cu...”Ca la mama acasă”. Poate cine ştie, din toamnă ne hrănim  pe cartelă.

Consilierii îl ajută pe noul preşedinte să nu greşească. Poate TVR HD (un mare om politic a spus TVR Hunedoara) va emite pe frecvenţa Radio România, altfel nu-mi explic apariţia fostului şăf deloc politic de la SRR, sau o să realizez emisiunea culinară pe un „schelet” de festival construit de fostul operator imagine (activitate în TVR). Dar nu-i bai, dacă nu pot, oi fugi împins de fostul creator de sport.

Bunicii m-au învăţat de pe la origini, să nu-mi fie ruşine de nimic. Să calc drept şi să nu scuip pe stradă. Acum privesc în oglindă şi-mi dau seama că nu sînt fecioara Maria, dar nici nu am afirmat.

Oare când mama lui de nepolitic va exista? Adevărul doare? E doar o întrebare cititorule. Doar o întrebare. Noroc că nu-i o...certitudine.

Televiziunea publică cred că are profesionişti. Moralitatea profesională le dă dreptul să decidă dacă vor să se înece au ba.

De dincolo şi dincoace de ecran, Pilu

p.s. nu vreau să mor împins în apă, eu vreau să mor împins de...viaţă.

Io