Salve tuturor, pardon,
salut. Salvele pot fi şi de altă natură şi cum uneori ne înjurăm unii pe alţii
e bine să-mi limitez...limitele la un simplu salut. Salut!
Am plecat spre vechiul
Ion Moina, îmbrăcat la „patru ace” pentru luna august. Şort, tricou şi cam
atât. Ah, şi ceva în picioare. Splendid. Lume puţină. De ce? La această
întrebare las să răspundă: mister F.W., inutilul Limoniu, nepregătita Ana Maria
Prodan, preacuviosul Boc şi lista poate continua, la o adică şi cu câţiva
jucători, dar nu-i asta problema. Pe vechiul Ion Moina, a ajuns o echipă din
liga lu' Mitică fără...suporteri, chiar dacă echipa este construită pe
arhitectura celui mai mare arhitect dintre fotbalişti, Gică Hagi, pentru că cel
mai mare a fost şi rămâne Dobrin.
Revin la meci. Puţini,
prea puţini. Mult...prea puţini. Atmosferă tristă. Sheriful s-a supărat pe sat
şi a dat cu piciorul unui microfon care avea viaţă. Acea bucată de metal
respira. Sherifule, fă bine bagă-ţi minţile în cap şi lasă-l pe „actualul voice
–over” să frece menta mai departe sau pe la...Potaissa Turda (handbal cu
muşchi).
Canicula din august a
dispărut, iar Elevu şi-a luat-o în cap de frig sau de singurătate. Expresiile
lui au creat zâmbet. Angus, Gelu şi Vasile au dat tonul la „valuri, valuri”.
Publicul era speriat. Elevu a început să recite din Minulescu, Arghezi şi la
final Topârceanu. Singurele poezii cu audienţă au fost: „daţi-vă drumu” şi
„terminaţi-vă odată”. Sublim.
Noi jucăm în alb şi
negru. Viitorul în albastru. Fluier de început şi 1 la 0. Cel mai lent atacant
din lot, pe numele de fotbalist Dinu Viorel, o dă „cu cap”. Cristi i-a făcut,
în scurtul timp, să fie harnici şi atenţi. E drept pe ici pe colo, au fost
câteva momente de umor, dar asta nu înseamnă nimic.
Dacă nu-ţi plac
cuvintele: boem, teoretic, academic, relaxat, deceniu, simplu, istorie, român
şi altele cu izvor în non-culori poţi să treci pe la stadion să vezi ce pot
face multe minţi dibace (pe lângă cei nominalizaţi mai sus şi fiţi pe pace că
mai...sînt) dintr-o echipă a unui club ce a însemnat şi înseamnă, aşa cum am
mai scris, ISTORIE, ADEVĂR şi ROMÂNISM. „Valoarea de azi” am văzut-o ieri (n.n
luni, 13 august) când penibilul preşedinte numit s-a lăfăit cu cele...nouă medalii de la olimpiadă.
Penibil! Două medalii de aur. Minunatele condiţii. Revin la aceste mari „succesuri”,
dar într-o altă poveste.
Revin la meci. Pe
vechiul „Ion Moina” am ajuns să-mi cunosc jucătorii după culoarea...ghetelor.
Brazilienii au ghete portocalii, Dinu Viorel verzi sau galbene, Balaur e uşor
de reţinut pentru că Solo are...ciupică, Sisi e...inconfundabil, la fel şi Krumov
dar în altă parte. Numai dacă aş fi orb nu l-aş recunoaşte pe Mendy şi cam
atât. Nici tentativa de patron nu cred că-i cunoaşte. Cum se numeşte ţara în
care patron la „U” Cluj este Ioan Mărginean? Şi când te gândeşti că preşedinte
la această echipă a fost şi Lucian Danciu? Eu sînt bucuros că avem activitate.
Cu atâtea „perle” pe la echipa de fotbal ne „dăm drumul” (expresia lui Elevu)
pe adversari. Cine a putu să-i numească a fost şi mai...valoros.
Revin la joc. Cu toate
lipiturile făcute în această vară am jucat mult mai eficient
decât...”Viitorul”. Ăsta e un semn bun pentru echipele mai modeste. Cât timp
Hagi decide ce şi cum despre tactica de joc...e bine pentru adversari. El încă
n-a trecut de bariera, „am fost mare”.
Cristi, ai puţin timp
să-i mai şlefuieşti. Normal ar fi ca la Turnu Severin să primim patru (regresie
aritmetică), dar bat palma că ne batem pentru fiecare minge, aşa de dragul primelor,
salariilor şi a altor plăţi...neonorate.
Încă nu-i cunosc pe
toţi, aşa că nu vreau să devin şi mai penibil notându-i, dar pot să spun că al
dracului de mult îmi place Balaur (păcat că nu-i a nost), Pătraşcu...încă mai
ştie, Mendy a devenit cel mai bun fundaş stânga de la „U”, Gh. Vasile a ajuns
în sfârşit căpitan la „U” Cluj. Dacă în
această mini pauză, până vineri, Cristi
se pune la punct cu pregătirea (Niculescu, poţi să-l iei de model) linia de fundaşi
centrali de la Turnu Severin o să fie: Sisi – Cristi.
Parcă simt o palmă
peste cap venită din partea lui Cinpoer, spunând cu voce gravă „hai, mă laşi,
şi acum pune-l pe Papi în faţă”.
Regret că am fost
puţini, dar nu-i bai. Întotdeauna mi-am dorit să-i cunosc pe suporteri
pe...nume.
Pe final am mai dat un
gol şi era un scor...periculos. Ne-a ajuns sfârşitul de meci cu ger şi un gol
în poarta lui Balaur. Am atins cota...12. Al naibii băieţii ăştia, ţin cu
adevărat să devin proroc.
Fluier final şi şase
puncte. Elevul îşi ia tricoul pe el şi se îmbrăţişează cu Ana Maria Prodan. Hagi
îl pălmuieşte pe Bibi (n.n. Zoli Iasko). Cristi în faţa camerelor tv îşi arată
forţa de acasă şi neputinţa din deplasare. Hai „U”!
De dincolo şi dincoace
de etapa a 4-a, io.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu