29 august 2012

E ORA ÎNCHIDERII episodul 1 - intro


Nu înţeleg şi basta. Aşa sînt, mai...neînţelegător. Explicaţia cuvântului „minune” pare să-l trezească pe făcătorul de minuni (n.n. m-am referit la divinitate) să-şi reevalueze viitorul traseu dedicat minunilor. Par nebun, dar n-am înţeles nimic din ceea ce am scris. Tu cititorule? Atunci e bine, merg cu scrisul mai departe.
Una din marile minuni ale lumii se manifestă şi pe la noi. Puterea. Asta îi apasă pe mulţi, mulţi şi proşti, dar cui îi pasă.
Îmi pregătesc în viitoarele episoade terenul propice pentru a fi înjurat. Nu-mi pun întrebarea prostească, cine. Atunci când sînt înjurat, privesc cerul şi îmi dau seama că am dreptate. Am nevoie să fiu contrazis „pe bune” cum ar spune un „sudist”, nu aşa de pana calului. Orice fraier poate să contrazică, pare lipsit de sens un dialog fără „o contră” sau mai multe.
Revin. Relaxat provoc mintea să-mi devină cât mai elastică şi să-mi provoace câteva întrebări.
De acum încolo scriu desre „U”, că până acum m-am agitat în a-mi construi o introducere la fel de sinuoasă precum drumul modern al echipei de fotbal „U” Cluj.
În prima parte, de fapt astăzi, nu-mi întreb răspunsul decât cu întrebări proaspete.
1.      Cum naiba echipa asta „petecită” a reuşit să obţină 7 puncte, în condiţii...propice (n.n. a se citi pro să pice)?
2.    Ce poţi cumpăra cu 10.000 de usd, când aperi „lachei”?
3.    De ce Ana Maria Prodan?
După cum se mişcă lumea, banul şi puterea, văd într-un viitor deloc îndepărtat o „fabrică” închisă. Răvăşit de atât bine, privesc spre „oamenii de bine”  ce au investit în club în ultimile două decenii. Cât de puternic poate fi pieptul în care pumnii n-au încetat să bată, arătând trufia şi mărinimia pentru „U”? Totul e un fals. Îmi arăt dragostea şi atât. Banii sînt la locul lor. Cine are bani are şi putere. Cine are putere, decide. Ce decide? Totul. Da chiar şi minunile.
Am auzit peste tot, aproape peste tot, despre Istorie, despre Adevăr, despre Românism. Cuvintele n-au încetat să curgă, dar nimeni n-a generat nimic, cu mici excepţii. Vorbele au valoare dar nu au zerouri. Cuvintele construiesc inimi şi atât. Privesc în faţă, spre viitor pentru curioşi şi nu văd nimic.  Doar câteva personaje triste, din toate cnp-urile de vedere. Se mai plimbă pe lângă echipă şi fac „atmosferă”. Atmosfera creată de ei şi nu numai mă ajută să pun capăt primul episod.
Pentru „binevoitorii” care nu încap,  să ştie că  www.sasesicinci.blogspot, n-a costa nimic. Doar câteva click-uri şi tot atâtea întrebări. Cu banii primiţi de la Ionuţ Badea aş fi vrut să plătesc amenzile în locul clubului, dar „U” Cluj mi-a luat-o înainte. Prospeţimea.
De dincolo şi dincoace, Pilu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ALIANȚA RUPTĂ-N CUR

Nu simt nevoia de nicio introducere pentru acest nepamflet, dar simt nevoia de a spune (și scrie) că nu sunt prost. Sau doar așa cred? În co...