Nu încep această opinie prin a vă
reaminti povestea populară „Fata moşului şi fata babei” din două motive scurte,
precise şi clare.
Unu. Poveştile nu au morală, deci nu sînt
fabule şi doi, oricât de interesantă ar fi povestea, nu cred nimic din ea, aşa
că gândiţi-vă la alte poveşti, cum ar fi: Prâslea cel pitic şi merele din coş,
Schimb de capre, Naşul (partea nescrisă) şi lista continuă spre disperarea
celor ce sînt neputincioşi, mici, urâţi şi proşti.
Cuvântul minciună nu mi-e străin, mă
întâlnesc cu el din două în două persoane când vorbesc direct sau...indirect
despre „U”. Dau doar câteva exemple şi nu aştept comentarii. Nu ele fac ordine,
dar asta nu înseamnă că...şi CONTează.
La mijlocul lunii trecute, faţă în faţă
cu cel mai infantil premier pe care l-a avut România, şi riscă să-l aibă şi pe
al doilea, sînt pus la respect de două declaraţii ce-mi provoacă scârba şi
dispreţul. De prima nu spun nimic, că se referea la vot şi gata, dar atenţie
vine a doua şi îi tare. Citez din memorie, dar pot fi ajutat de asistenţa de
atunci „nu eu l-am adus pe Walter la
Cluj”. Zilele trecute un nou ales dă din casă la o emisiune teve, prin
telefon ce-i drept. „Walter a fost adus aici de actuala (de atunci) putere”.
Localizează prin nume două personaje: Boc şi Tişe. Apoi continuă. „I s-au
promis multe la noi în oraş şi n-a primit nimic. De aceea a plecat”.
Frate e groasă. Nimeni nu se autosesizează
cu ritmul autosesizării de la meciul cu cei de la şapte şi şapte minute. Cel
puţin de ochii lumii şi de dragul audienţei. În schimb audienţa la noi rămâne,
AMR crează rating, conflict şi „alte cele” de parcă îmi doresc ca „penalul” să
devină noul salut în club.
Rămân la aceeaşi întrebare ca la început.
De ce Walter urăşte atât de mult suporterii acestei echipe, dacă barajul a
venit din altă parte? Tu, Waltere cu guriţa şi mintea aia de miliardar ai spus
că nu ţi-ai făcut nici un prieten la Cluj. Au greşit cumva suporterii? Tu,
Waltere le-ai umplut farfuriile la meciuri de numai urechile se vedeau în spatele
bunătăţilor. Au greşit cumva suporterii? Tu, Waltere l-ai construit (şi alţi)
pe Limoniu. Au greşit suporterii? Tu, Waltere l-ai împins spre tuşă pe Ionuţ
Badea. Au greşit suporterii? (apreciază stimate F.W. decenţa penultimei
propoziţii, pot fi mai explicit şi cu nume, dar...e mai bine aşa. Deocamdată).
Tu, Waltere ai afirmat că te-au trimis de
acasă la Cluj, pentru că „U” are suporteri minunaţi”. Au greşit suporterii?
Waltere, prietenul tău de care ai fugit
(a greşit televiziunea dându-te de gol) Gigi, a spus ceea ce era musai ca tu să
spui. „U” este echipa clujenilor, a ardelenilor, e a Transilvaniei brute, a Transilvaniei unde
se vorbeşte şi se plânge româneşte, nu o transilvanie improvizată cu o
istorie...recentă şi cu fanfaroni ce-şi atribuie...succesuri. Şi aici au greşit
suporterii?
Am scris şi am să mai scriu despre Gigi
Becali. Dar el sau mai corect doar el, a spus propoziţii ce stau şi lenevesc în
oameni fără curaj şi demnitate. Şi aici au greşit suporterii? De data aceasta
apreciez gestul lui Gigi Becali, chiar dacă nu a uitat să reamintească
de...blestemata valiză. Asta e, omul se mai şi...mişcă. Sâc.
Pot să scriu rânduri peste rânduri, şi ce
folos, atâta timp cât tu l-ai mandatat pe gratis (sâc) pe inexistentul Ion
Mărginean la conducerea clubului. Şi ca un semn Dumnezeu a coborât pe pământ, a
intrat într-un restaurant, acolo era inutilul Limoniu şi l-a mângâiat cu gingăşie.
Limoniu plin de har, de fapt de haz, divin o unge la timonă pe AMR. Waltere te
poţi răzbuna pe duşmani, dar nu pe suporteri. Suporterii au calităţi şi
defecte. Au patimă şi respect. Ce nu au ei? E simplu şi tu n-ai cum să
înţelegi. Ei n-au minciuna în inimă şi-n minte când e vorba de „U” (în rest nu
bag mâna-n foc). Cred că îţi dai cu tabla de şah peste mână când te uiţi la
clasament. Eu nu te urăsc, chiar îţi mulţumesc pentru ce ai făcut, dar nu
confunda gulaşul cu zama de făsaică. O zamă, suporterii puteau să-ţi ofere, dar
nu, tu ai vrut gulaş. Waltere, atunci dute-n altă parte. Aici se
mănâncă...zamă.
Poate se închide această fabrică, poate
nu, dar al naibii să fie, că fiecare mare şăf ce a trecut prin această fabrică
a lovit-o şi atunci când abia respira, unii chiar luau bani făinuţi de la
Primărie. Sau mă înşel? Curaj domnilor, abia aştept să fiu contrazis. Îndrăzniţi
şi simţiţi-vă ofensaţi. Şi atunci au greşit suporterii?
Nulităţi terestre crează activităţi
ciudate. Unii ajung acum mari suporteri ai Universităţii. Scuipă acolo unde au
lins. Mari caractere. Vor minuni.
Accept înjurături la adresa mea, pentru a-ţi
arăta nemulţumirea de cele scrise şi gândite (?!), dar am o rugăminte, iubite
suporter. Doar ţie îţi scriu. Nu te lăsa manipulat de nimeni. În jurul tău sînt
oameni care vor numai binele lui „U”. Priveşte-i! Ochii lor vorbesc. N-ai
nevoie de nimic. Nici de lider. Tu eşti liderul! Tu decizi.
Mâine (n.n. vineri 7 septembrie) voi fi
în piaţa Eroilor. Îmi iubesc limba, ţara şi tot cerul acestui pământ. Vineri,
Dumnezeu, pentru o clipă va plânge, şi va completa lucrarea lui: „la început
totul a fost alb şi negru”. Un bun prieten şi un talentat jurnalist, din păcate
un reporter al cerului acum, a lăsat aici pe pământ o propoziţie – ordin. „vă provoc să fiţi oameni”. (n.n. Mile Cărpenişan).
Eu aşa merg vineri în piaţă. Tu?
De dincolo şi de dincoace, Pilu
p.s.
- un salariat spune că nu sînt bani.
Patronul tace. Ciudat. Patronul aprinde trabucul altui patron. Până când?
- un salariat a tăcut în faţa lui Gigi.
De ce şi mai ales până când?
- când am scris „Walter” fac precizarea
că nu m-am gândit la Walter Mărăcineanu, asta aşa de dragul istoriei.
Tot io.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu