Într-un spaţiu mioritic mă pot aştepta la apariţia multor „anonimi” care să-şi aloce meritul de creator. Creaţia, altă talentată târfă a democraţiei moderne, pare să-mi rupă gândurile, gusturile şi greaţa. Plăcerile sau dorinţele au apus în prima parte a creaţiei, atunci când am realizat că ieşitul în stradă aduce numai rating şi certificate. Soluţiile pot aştepta sau chiar mai rău, pot să dispară...definitiv.
Odată scăpat de jocul cuvintelor, faptelor şi a intereselor „a fi sau a nu fi preşedinte”, unii i-au spus referendum mai pe româneşte, am crezut că vine toamna plină cu ploi şi recolte iar la final cireaşa de pe tort, ofertele de sărbători. Când colo, surpriză.
Banală şi prăfuită expresia „nimic nu-i întâmplător”. Mă văd nevoit să „plagiez” numele filmului cu trei studenţi trimişi într-o Viişoară, faină, crudă dar cu negaţii date fără a fi...solicitate.
Flămând de politică, chiar mă întrebam „pe când un nou partid”. Abia atunci mi-am dat seama că şi gândurile îmi sînt ascultate în propria casă, sub pat şi în târnaţ, altfel cum naiba fostul şef SIE şi mie îşi face un partid pe cât de civic pe atât de onest. Dacă caut (cacofonie deloc acceptată) un comentariu caustic la adresa unuia sau altuia se trezeşte un terchea-berchea să-şi dea cu părerea, aşa că n-o fac de teama...bobocilor. Hai pârţ, dar n-aţi crezut.
Ocupat cu pregătitul zacuştii n-am fost atent la noua orientare de dreapta a spaţiului mioritic. Numele e plin de spectacol şi impact comercialo-electoral. „România dreaptă”. Nu s-au uscat deciziile deosebite ale sloganului „Dreptate şi Adevăr” pe scurt DA că în partea dreaptă a politicii de pe la noi a apărut o...dreaptă.
Ştiu din clasele primare şi deloc pregătitoare, că distanţa cea mai scurtă dintre două puncte este linia dreaptă, dar uneori această certitudine mă poate trăda. Trec cu vederea alegerea fostului şef al Corpului de Control al prim-ministrului Năstase în funcţia de cel mai mare şef de stânga şi mai trec cu vederea alegerea liberalului şef în persoana lui Antonescu, dar cum să tac, în scris ce-i drept, la noua poziţie de dreapta.
Ştiam că toamna culeg ce am semănat, cu toate că ploile şi alte fenomene nenaturale nu mi-au ajutat recolta, aşa că nu-i întâmplătoare zicala: „ai semănat vânt, furtună alegi”.
Gaşca lupilor tineri din pesedeul roşu ca partidul, nu stă pe loc repaus. Ei crează cu înţelepciune...opoziţia. Şi ce-mi zic în şoaptă, dăcă putere nu-i, la ce-i bună...opoziţia?
Toamna roadele sînt coapte, de aceea nu înţeleg atitudinea necoaptă a premierului în prag de cules. Fructele rodului său pe nume de fruct Şova, Corlăţean îşi desfac gustul într-un compot siropos. Dacă nu sînt atent pot să-mi lipesc...degetele, braţele şi de ce nu interesele. Apreciaţi că de plagiat nu am scris niciun rând. Cred că un fruct bun în acest sens este Gheorghe Verman. Chiar, vi-l mai amintiţi? Tac şi gust din must. N-are dulceaţă şi nici culoare. Nu-i cremos. Chibiţii chiar susţin că nici de „nailon” nu-i bun. Râd.
Feliile de tort s-au tăvălit în farfurii crăpate şi cu pete de uz în prealabil. Virginitatea urărilor s-a şters, lingăii ba. Cântecul de „la mulţi ani” s-a transformat într-un canon, deloc bisericesc. Nu ştiu cine-i bătrân şi cine-i tânăr. Bobocii îşi calcă pe gât raţa, regionalizarea coteţelor pare să prindă contur, papagalii devin şi mai orbi, că de vorbit nici nu poate fi vorba, şi...portul şi tradiţia rămân blocate în muzee.
Nu-i bai, cocoşeii aşteaptă să guverneze, chiar dacă unele găini cotcodăcesc despre micimea şi ejacularea lor precoce şi cucurigească. Într-un târziu, toamna se aşterne cu strategii de viitor şi mă...paşte iarna. Ura, iarna nu-i ca vara, asta dacă l-aş cita pe preşedintele atât de neales la referendum, dar nu-i bai. Bag în sac, a venit toamna.
Gata, torn zacusca în borcane. Musai să fiu atent. Revin.
De dincolo şi de dincoace de murături, Pilu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu