ADORMITUL DIN PĂDUREA CU ARICI

Gata, de ceva vreme nu mai pun „geoană” pe „geoană”. Sunetul cătuşelor îl aud la fiecare mişcare de telecomandă, siguranţa mea pe aşternutul de mătase pare firavă ţinută în echilibru doar de muzica plecată din vocile copiilor – „...doi elefanţi se legănau pe o pânză de paianjen...”. Cântecul ăsta îmi dă frisoane, tremur, ce naiba, doar e luna decembrie şi bazat pe sloganul clasicului în viaţă – „iarna nu-i ca vara” – mă fac să-mi povestesc de unul singur agitaţiile politice petrecute cu ceva vreme în urmă din pădurea cu frunze, arbuşti şi tufe.

Aici, animalele trăiesc vremuri excepţionale. Răgetul lor e real şi pe faţă. E adevărat mai este un bouşor care face pe nebunul, dar atât, doar face. Animalele sînt chemate la seminarii de consolidare a atitudinii şi comportamentului de....vânător, cu alte cuvinte, animalele la vânătoare. Regele pădurii trimite soli, care în prealabil au participat la câteva vânători prin alte păduri, mult mai făloase şi mai la altitudine, ca prima condiţie să rămână ca la început, adică să nu avem animale sau clasă animato-politică.

Pădurile mai europenizate, cu copaci curăţaţi, frunze ruginii strânse, tocate şi aspirate, reciclate cu mare atenţie, cu animale pregătite de a-şi rupe prada au făcut o şedinţă. Concluzia finală. Să nu mai existe în pădurile mici, tufe-centru. Nici o pădure n-are acest drept. Stau aşa ca prostu' şi mă minunez, al dracului şi cu natura asta.

Pădurarii au înţeles mesajul naturii şi nu întreabă nimic despre viitoarele consecinţe, ce se întâmplă dacă apar ciupercile, dacă şi cu parcă, câte şi mai câte.

Înainte ca pădurea să fie mândră şi democrată, să cam fie vreo douăzeci de ani, nu s-a vrut în ruptul capului plantarea de noi arbuşti, care să decidă...aerul respirabil din pădure, destul de infectă de până atunci, unde pe alocuri mirosul era insuportabil. În pădure animalele vânau în trei schimburi şi se odihneau odată cu Dumnezeu, în a şaptea zi de creaţie.

Era interzisă în pădure perpetuarea comportamentului animalic din alte păduri, europenizarea pădurii era o...structură firavă.

Cel mai al dracului animal din pădure a decis. După cum arată pădurea mea, e terenul perfect pentru consolidarea...liniştii false. Le arăt animalelor fagul, dar la pachet vor primi câteva scoarţe uscate şi muşcate de animalele bătrâne cu colţi de tip...proteză.

Animalul ţepos aşezat pe tron a început să toace tot. A decis că facă reformă în pădure. Câteva animale s-au agitat, mai mult sau mai puţin vizibile din centrul tufei. Tufa era punctul zero al pădurii. Tufa era peste tot, tufa nu avea umbră şi nici sosii.

Animalele care se agitau făţiş erau îndepărtate şi ameninţate cu...cătarea vânătorii. Lanţurile de la labe erau... aşa spre deliciul tufei şi a pădurilor din împrejurimi.

Identitatea dobitocească musai să fie distrusă. Pentru cei care vizitează pădurea pe timp de noapte sau zi, siguranţa e pe prima pagină a biletului de intrare în...rezervaţie. Vizitatorii dorm în cuşcă cu tigrul siberian fără nici cea mai mică emoţie. Mai repede pică părul de pe mâna vizitatorului decât fire de pe blana tigrului. Identitatea animalică musai să fie distrusă. În pădure nu avem nevoie de normalitate şi moralitate. Pădurea are legile ei şi securea la fel.

Pădurea vinde iluzii şi idei de comportament păduricesc-haiducesc, vinde cu o lejeritate animalică ideea de prosperitate în pădure, ea existând doar pe frunze şi la cătare. În rest, toţi pădurarii luptă pentru consolidarea globalizării pădurii cu animale „specifice” şi distrugerea noţiunii de pădure naturală.

Mă întorc pe partea cu peretele.

Animalele au o altă percepţie, uşor bezmetică faţă de legile pădurii, înţeleg că imperialismul (cuvânt nou pentru activitatea din pădure) cultural (al cuvânt nou) s-a dezbrăcat la pielea goală spre deliciul vizitatorilor. Apoi s-au tăvălit ca nişte şniţele prin modelingul naturii, luând „atitudini-ţinute” noi despre lume şi viaţă. Scuip în sân şi zic – „al naibii pădure, şi mă întorc încă o dată”.

Cutumele, echilibrul şi duhul sfânt din pădure, criteriile animalice de conducere în noua pădure îi musai să vii le povestesc vouă, dar altă dată pentru că nevastă mea, printr-o acţine animalică m-a trezit dintr-un vis ciudat şi plin de realităţi.

N-am putut să duc somnul până la capăt, mi-a trebuit însurătoare, arici-pogonici ce sînt.

Ah, am uitat, ariciul este noul rege al animalelor.

M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru...povestitori.

De dincolo şi de dincoace, Pilu