Iarna nu-i ca vara, e maxima minimă lansată de un clasic în...viaţă şi atât. Nu-mi trebuie multe lecturi să înţeleg că una văd şi alta simt. Atenţia consumatorilor de nou şi prost pare să aibă din ce în ce mai mulţi „adrisanţi”. Politicul face parte din acest „îndobitocism cu stoicism” din care nu vreau să ies. Mă îmbrac cu el, respir cu el şi mă duc chiar şi...acolo tot cu el.
Nimic nu pare nou. Numele diferă. Partidul e acelaşi. PSD – Năstase atunci, acum PSD – Geoană. „Prostănacul” le arată tuturor în ce echipă joacă şi...ei. Victor Ponta nu pare depăşit. El este depăşit şi nu înelege. Tocmai un as al macadamului nu stăpâneşete virajele în ac de păr şi cu şuviţe blonde curgând peste decolteu, nu înţelege că semnul „începătorului” este cu semnul exclamării, şi nici decum adus de spate ca o „întrebare”. Este un ordin, Victor. Ca de exepmlu – „Victor, e trecut de 20.11 du-te la...culcare!”.
Un pilot de raliu-politic nu poate fi depăşit cu una cu două (asta în visele erotice prescrise de cel mai infantil premier pe care l-am avut şi din păcate îl mai am) de competitori. Apropo, ştii cum spun moldovenii, piloţilor?
Victoraş taică, eu înţeleg puţin pentru că nu-mi propun înţelegeri vaste şi pline de cătuşe, dar nici aşa tu în postura de preşedinte mare, tare şi roşu să spui una şi decizională (tot într-o imaginaţie de cartoon network) iar cei de sub tine (noroc cu clasamentul adevărului că te-aş fi crezut lider) să decidă ce şi cum pe terenul...opoziţiei.
Da, Mircea Geoană va pleca. O să plece unde vrea EL să ajungă! Aştept mutarea politică din plicul de preşedinte roşu ce se decoloportocalizează din ce în ce mai mult. Daltonismul politic nu-i un dadaism, dar e o soluţie într-o ţară cu şosele asfaltate cu gropi şi cu miliardari ai şoselelor, cu oraşe murdare şi bilionari-gunoieri, cu oameni bolnavi şi trişti dar cu medici-primari ce ne tratează în orele de audienţă.
Un prieten drag inimii şi minţii mele, plecat spre o lume mai bună, nu ezita să spună –„problema nu e că dracii nu sînt negrii, ci că îngerii nu sînt albi” – deci, Victoraş cu alte cuvinte, acest cuplu plin de evaziune politică Ponta – Antonescu nu poate să nască soluţii. Dumnezeu a decis că NUMAI femeia poate să nască. Ce a născut cuplul Decebal – Traian (romanul)? Creaţia aparţine divinităţii. Prostia umanităţii. Cu alte cuvinte mult mai apropiate de...înţelegere – „problema nu-i de ce a fost în America, ci de ce n-am fost şi eu”.
Aştept să vă credeţi Dumnezei. Am o nedumerire. Iuda aparţine trecutului sau prezentului din...viitor?
Geoană, un erou din poveştile cu prinţi şi împăraţi. Cu baluri şi mese pline. Cu menuet şi manele. El nu poate părăsi povestea brusc, bătălia de la ultimul capitol trebuie să aibe loc. Se transmite în direct după ce în prealabil câţiva anonimi vor fotografia schema tactică a bătăliei şi răspândirea ei în manualele de muzică. Cântecul a fost frate cu românul, având cureaua lată şi bărbăţia cam...plată. De la răcnetul: „Mihaela am ...înfrânt” la viitorul succes electoral roşu-decolorat: „Victoraş fără făraş e banal şi pătimaş”nu-i decât un ţârâit de telefon.
Scurta manevră a dat roade, atenţia de la alte poveşti mi-a fost atrasă. N-am văzut când fondurile analizelor de laborator s-au epuizat în prima zi, n-am văzut când preţul motorinei a ajuns până sus la cer...cerând audienţă şi milă lui Dumnezeu, n-am văzut că sacul e gol. Ah, mi-am revenit repede. Intru în prima farmacie şi îmi cumpăr cele mai „efieciente” picături pentru ochi. Văd. Ce n-aş vrea să nu vă mai văd. Dar pot? Al naibii să fiu, aţi făcut din mine un paranoic. Îmi construiesc scenarii care în maximum şapte zile devin realităţi. Nu-i bai, un lucru e cert. Mama proştilor e gravidă în fiecare secundă.
A ieşit prost recensământul? Cei cu arest preventiv de 29 de zile sînt pe listă? Pe lista cui? Un şir de întrebări banale cu mult praf pe semnul întrebării, cu cosaşi şi cocoşaţi de punctul de la semnul exclamării ne dau decizii seci şi clare. Nu întindeţi mâna. Nu cerşiţi, încă se mai poate fura. Tremură Ardealul, arde Clujul. L-au „marginalizat” pe Apostu. Hai să fim serioşi şi noi o dată. Apropo, ştiţi ce fac oamenii serioşi?
Analişti, jurnalişti şi mari scule în ale profeţiei se întrec în anticipaţii. Hei, fraţilor, nu există anticipaţii, decât realităţi, deci şi prin urmare aşa cum am scris ceva mai devreme, dar acum puţin schimbat, cum vă pare zicala: „problema nu-i că mogulii nu sînt moguli, problema e că ziariştii nu sînt ziarişti”?
Am o intrebare şi apoi punct. Dacă şti de ce taci şi dacă taci de ce vorbeşti?
Pa. Am obosit şi mi-e somn. Aştept să trăiesc încă o dimineaţă. Merită?
M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu