TRAMVAIUL ŞI STAŢIA

Frig şi soare. Nu-i vineri 13 ci duminică 27. „Oţelul” care mai există prin Galaţi a lăsat pentru puţin timp Dunărea pentru Someşul ce caută să strice căldura din tribunele „Electoral-Arenei”.

Mă grăbesc să plec de acasă, doar mă aşpteptau băieţii la una mică (aşa e cu trecerea anilor, e mică şi...blondă). M-am înfipt în staţia de tramvai în poziţie de drepţi cu privirea uşor spre stânga, spre un afiş, de fapt două.

Să le iau pe rând. Afişele evident. Cu o poză desprinsă de pe obiectivul copy-paste, un tramvai arătos era gata să părăsească afişul şi să oprească în staţia cu oameni trişti, săraci şi cinstiţi. Pe afişul cu pricina, nu putea să nu apară scris „Primăria municipiul Cluj Napoca”, de fapt proiect realizat de Primăria cu pricina şi mai în josul paginii, bomba! În loc 40 de minute din 2012 numai 20 de minute.

Mai stau puţin pe gânduri, nedumerit apăs pe butonul „memory” din interiorul căpăţânii şi dau...search. Şi search, taică, câteva clipe. Despre penetrările...politice nu putea fi vorba. Ce să fie de la 40 la 20? Un moşuleţ mă plesneşte cu bastonul şi-mi explică milimetric. Noul tramvai, băi tâmpitule! Îţi reduce totul la fifty-fifty (după chipul şi aemănarea creatorului).

Cu o lovitură la activ, mă înfig în tramvaiul bătrân abia ajuns în staţia cu oameni voluntari, violenţi şi proşti.

Îmi privesc ceasul, destul de discret pentru că în ţara asta se mai şi...fură. A înţepenit la ora două trecute fix. Era două şi două minute. Banală coincidenţă. Mă duc la un meci...egal? N-aş crede.

Luând poziţia notei patru, am început să-mi fac un scenariu pentru următoarele 40 de minute. Ah, am uitat să vă spun că m-am urcat din „gară”. În căpăţâna mea erau acele 40 de minute. Conflictul din mine nu-l lăsam să explodeze, dar n-am putut părăsi ideea că sîntem pe cât de mulţi pe atât de naivi, hai proşti.

Cum să ne ameţească un afiş în halul ăsta, s-au construit tabere umane, firmele se întreceau în oferte promoţionale pentru meciul lui 20 împotriva lui 40.

Am înnebunit fraţilor. Din „gară” în „mănăştur” 40 de minute. Trec peste condiţiile minunate din mijlocul de transport (al naibii, chair a fost cald), în 17 minute a ajuns în...Mănăştur.

Sânt tâmpit, păi cum e cu...Fyfthy-fyfthy? De ce naiba mai aducem un tramvai, nici pe departe numit dorinţă, care să mi-o...ce?

Primăria vrea să acceseze...încredinţări directe? E adevărat cu o pereche de cătuşe nu se face primăvara şi nici...mai curat. Dar am o rugăminte, nu mă luaţi de fraier.

Dacă nu v-aţi prins, luaţi tramvaiul din „mănăştur” şi mergeţi în „gară”. Timpul care vă rămâne pâna la 40 de minute dedicaţi-l...

inteligenţei.

Aştept o noua provocare în care să fiu luat de fraier şi lovit de...bătrâneţe. Apropo m-am cufurit după succesul infantilului plecat spre „Zidul Plângerii”. N-aş vrea să-i ştiu dorinţa, lovi-m-ar...tramvaiul.

Hai la meci!

La prima vedere, nu prea mulţi. E adevărat în colosul construit de Păunel Tişe, pardon el e responsabilul principal, celălat responsabil fiind...reţinut de câteva bacnote, când merg cinci mii de oameni nu se văd, dar se...aud.

Oţelul lui Dorinel a părut ca o echipă sprijinită de arbitrajul românesc (asta dacă iau în calcul ultimile revelaţii ale oracolului din jilţ, de pe lângă jilţ sau din împrejurul său).

Chiar dacă după un sfert de ceas ne-au băgat-o în aţe, nu-i nicio surpriză jocul atât de departe de normal a campioanei.

Evident ca în Liga Campionilor, au fost furaţi de...fotbal. Să fii tâmpit şi să nu iei partea plină a paharului, asta dacă ţi-e sete după...fotbal. Stan cel mai preşedinte din Galaţi, se dă mare cugetător şi ne explică diferenţa dintre 25 de ani cu Ferguson şi 25 de zile cu nocturnă. Maestre Stan, dacă mănânci peşte cu mujdei, îţi mirosae gura de la usturoi? Merg de peste 30 de ani la operetă şi tot nu ştiu să cânt. Dorinele, obişnuieşti să-ţi bagi degetele în gură atunci când fluieri, n-ai vrea să-ţi bagi altceva?

Eşti mic, asta nu înseamnă că caracterele (intenţionată greşeală) se ţin în altitudini mărunte.

Am o întrebare, precedată de o explicaţie – un grup de oameni au nevoie de ajutor, un samaritean încearcă să-i ajute. Oamenii au ajuns să supravieţuiască, să existe şi să aibă moralitate. Samariteanul pleacă, privind spre cer şi mulţumind că oamenii există – tu ce eşti samaritean sau...om?

Ajung şi la jucătorii cu atitudine în rate. Prim surpriză, antrenorul, în lipsă de idei, şi-a dat jos barba. Surpiză! Băieţii nu l-au recunoscut la lecţiile tactice, deci şi prin urmare a existat jocul de pase şi posesia. Abrudan e rezervă. Este propoziţie simplă...adevărată. Abrudan e subţire precum reforma.

I-am tăvălit, dar parcă sîntem subţiri şi cu bancă la fel de groasă. F.W. se uită pe pereţi şi găseşte calendarul. Mai sînt trei demonstraţii pe 2011 şi liber la curăţenie. Interesant, să ai firmă de curăţenie şi...praful să existe.

Boştină şi gaşca, dacă nu găsiţi butonul atitudine, vă rog pe piept să vă scrieţi – ROMNEPREST – cred că n-aveţi nevoie de translator. Nu-i aşa?

Hai că am timp să trec prin fiecare staţie a meciului.

Matache – Ai avut un şut pe poartă şi gol, o semi-ocazie (Pena), în rest în linia ta obişnuită. O plesneşti bine labda.

Unguruşan – Cine-i impresarul tău, eu l-aş băga în priză. Din iarnă e greu să-ţi găseşti de lucru, tu nu vezi ce succes electoral a puşcat Emiluţ prin Israel? Nici de la el şi nici de la tine nu cer. Cred că eşti o staţie pe cale de dispariţie.

Pele – Dacă Abrudan nu e, nimic nu e. Cred că acest joc – fotbalul – este mai interesant decât îl prezinţi tu.

Szukala – În conflictul aer – aer eşti erou, dar la lupta sol – sol, eşti victimă şi rişti să devii, erou...necunoscut.

Grecu – Peste ce-ai făcut în ultimul...cincinal, raţia e cam mare pentru o staţie atât de...mică.

Păcurar – Nu ştiu ce mă face să cred că ai o relaţie specială cu antrenorul. Ori îl păcăleşti şi crede în tine, ori este atent şi priveşte în spate şi nu vede...nimic. Am şi uitat de când n-ai şutat PE poartă din staţie. Un oltean spune că ţuica are 38 de grade. Un ardelean spune că aia e febră şi nu ţuică. Mi se pare mie, eşti răcit?

Boştină – Aştept în staţie un meci în care să mă ridic în primele două picioare şi să salut ATITUDINEA. Vice-preşedinte sau ce titlu ai, odată cu trecerea meciurilor, trec şi ani, iar odată cu ei...tot. Păcat

Marinescu – După mai multe explozii ce ţi-ai zis, „doar n-oi fi eu mai prost”. Aşa-i.

Machado – Mă aşteptam să văd cum arzi ...cadoul, cum iei atitudine mocofanule, dar când colo ai jucat precum ţi-e talentul. Dacă F.W. te vinde cu 10 milioane de euro, o să fiu primul care strigă: Evaziuneee!

Tony – Păcurar te las pe tine să vorbeşti despre Tony. Te pricepi la cuvinte...salvatoare.

Cristea – Eşti tare în clanţă, te-am văzut după meci la panou. Ai un nou contract cu „U”? Eşti cumva purtător de cuvinte? Prinţule, pe gazon e locul tău, dar nu la un pic-nic.

Ionuţ Badea – dacă tot jucăm pentru „locurile 1 – 5” de ce n-o facem? Am impresia că nu te interesează anexele la contract. Prin staţiile bătute nu odată am auzit expresia „cum e turcul aşa-i pistolu”. Ionuţ, tu chiar eşti turc?

Plictisit şi amăgit de remiză şi frig, plec în staţia de tramvai pentru o cursă de 40 de minute care se încheie în 10. Băieţi, la Sibiu circulă tramvaie?

M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru...povestitori.

De dincolo şi de dincoace, Pilu