Plictisit şi lovit sub centură de soluţiile pozitive care stau să curgă peste mine, privesc cerul care-mi pare mâhnit de succesul procesoral al taxei de poluare. Nu stau să povestesc despre acestă taxă pentru că ea nu-mi poluează (deocamdată) bugetul. Am uitat să vă spun că eram pe bancă atunci când priveam cerul. Lângă mine, două ţaţe îşi frecau amintirile şi „suişul” lor politic, ca-n bancul cu amanta – „da, dar a noastră e mai frumoasă”.
Se hlizeau că „bine i-au făcut”. „Aşa-i trebuie, până unde îşi bagă mâna”. În loc să tac, să aud poveste mai departe, mă fac mai deştept decât par şi sînt, intru în vorbă şi devenim…două ţaţe şi un ţaţoi.
Ne împingeam în dreptăţi mai ceva ca articolele din ziar. Ah! Am uitat să vă spun despre cine ne „împingea” în acuzaţii. E drept, e inexistent (!?) dar tare…activ la „împrumuturi”. E vicepreşedintele Bica. Cel scris pe fond portocaliu cu litere albastre ca responsabil de construcţia „Electoral - Arena” din Cluj Napoca. Bine, nu era singur responsabil de această construcţie. Numărul unu este şi va rămâne Păunel Tişe.
Săracul om a împrumutat şi el o sumă. Mică pentru bogaţi şi mare pentru săraci. Cum naiba să trăieşti, să munceşti, să te hrăneşti, să te îmbraci (să mai continui?) cu 43.000 de lei pe an. Adică cu 3.500 de lei pe lună. Ca să nu povestesc prea mult, mai puţin de o mie de euro pe lună.
Apar strâmtori…bugetare. Ţaţele mă privesc lung şi printr-un semn secret îşi iau poşetele şi mă lasă ca un bufon de unul singur pe bancă. Măi al dracului să fie, dacă cei care au realizat filajul mai au şi alte…ţinte mişcătoare mă împuşc de ...viu.
Din lecturi nepoluate am aflat că nu-i decât un împrumut. Unul de bun simţ pentru viitorul agriculturii. Seminţe, meri şi flori. Era „înghesuit” cu returnări financiare spre bancă sau bănci. N-am de lucru şi caut. Ce să vezi (din date publice) scadenţa la bănci e în 2014 la suma mică şi 2022 la suma mare. Atunci intru pe gazon, rup câteva fire de iarbă, le arunc în sân şi scuip zicând –„al naibii înghesuială”.
Mă foiesc ca un nefăcut pe banca deloc comodă, deschid amărâtul de laptop şi îmi realizez conexiunea cu prezentul. Caut prin folderul cu poveşti, o singură atitudine din partea, hai să zicem a…editurii. Cel care provoacă n-are nicio…obligaţie? Moralitatea lui e verticală?
Deschid, datoridă tehnologiei, mii şi mii de capitole cu această poveste. Îmi pare una lipsită de intrigă. Balaurul nu apare. Zâna cea bună, pozează spre deliciul celor care îţi scuipă pe deget atunci când…răsfoiesc pagini.
La picioarele mele, copiii aşteptau finalul poveştii. Nu înţeleg povestea, dar-mi-te finalul. Unul, puţin mai curajos şi cu verbul la el, mă întreabă: „şi preşedintele, nimic, nimic?”
N-are cum, Păunel nu se pricepe la…agricultură. El nu-i ţăran şi n-are nici opinci, plus nu ştie să influenţeze agricultura. Preşedintele Păunel va ridica spitale unde bolnavii să fie trataţi de medici cu salarii mici şi idealuri mari. Moft.
Aceste poveşti cu haiduci, hoţi, zmei le găsiţi pe rafturi verticale. Cătuşele se primesc la cerere. Dacă sînt voluntari, aştept sugestii. Reclamaţiile la ziar. Întortocheată poveste.
M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu