Înţelepţii vremurilor spun că-i musai să stai drept când cugeţi şi lasă impresii despre lumea înconjurătoare şi a totcuprinzătoare. Acum e greu să stau drept (am şi eu o vârstă ?!), dar tare îmi place să cuget, ca-n clasicul band cu ardeleanul filosof. Nu plecaţi cu gândul departe nominalizând toţi ardelenii şi filosofi în acelaşi timp, limitaţi-vă la E-mic şi atât. De Dâncu am să cuget într-un viitor nu prea îndepărat, aştept din partea lui o...nefăcută atât de caracteristică, creată după chipul şi sondajul său.
Prim-ministrul nu-mi dă pace cu apariţiile pline cu toate mirodeniile politice. E-mic aflat la est de lumea de la vest şi la vest faţă de lumea de la est plin de singurătate într-un guvern imens (propoziţie valabilă numai în cazul în care nu-l ascultă nimeni) îşi pregăteşte ca un adevărat om politic (sper că nu vă umflă râsu') numărarea bobocilor, pardon voturilor din toamnă.
S-a chinuit sărmanul şi a reuşit să reducă salariile. Acum să fiu sincer cele 25 de procente sînt suportabile, fiţele post decembriste mă fac aşa cu nasul cîrn, de fapt se putea mai mult, chiar 50 de procente. Dacă Dumnezeu îl mai ţine mult prin palatul cu nume destul de bizar, Victoria, şi dacă rata mortalităţii creşte într-un mod neplanificat de sondajele lui Dâncu, E – mic poate să mărească cu 10 sau chiar 15 procente pensiile. Procentele să crească direct proporţional cu cei care şi-au însuşit...viaţa veşnică, asta numai în cazul în care organele de control nu iau la purecat licitaţiile pentru dobândirea vieţii veşnice. Nu-i bai, cu câteva zile de arest preventiv mă simt în largul meu şi apoi a cerului.
Privind atitudinile pline de substanţă ale eroului victorian, am înţeles că „limită” nu există. Am încercat să pătrund în această gândire filosofică despre – cum pot face bine şi să fiu urât – şi n-am înţeles nimic. Mintea mea, cei drept destul de odihnită, a fugit cu ceva ani în urmă şi a descoperit un text, pe care-l reproduc în rândurile ce urmează – deschid citat –
"Recenta hotărâre a Comitetului politic Executiv al CC al PCR privind majorarea cu 10 la sută a tuturor burselor ce se acordă studenţilor şi elevilor, inclusiv celor din şcolile profesionale, a generat în inimile întregului tineret studios din patria noastră cele mai alese sentimente de stimă şi profundă recunoştinţă faţă de această nouă şi grăitoare dovadă a grijii şi preocupării susţinute ale secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, faţă de crearea unor tot mai bune condiţii de viaţă şi învăţătură tineretului – citat închis
Merită puţin analizat textul, nu din punct de vedere al limbii române, e de prisos – pe cine mai interesează astăzi cum scriem şi vorbim? – Pe europarlamentarul plin de „succesuri” şi „eşece”? Pe alt europarlamentar cu miros de brânză, pe nimeni. Revin la text.
Un tip îşi însuşeşte...întregul. Cum îşi permite el să spună „întregul tineret”? I-a întrebat pe toţi? Poate o fi primit scrisori de susţinere de la tinerii studioşi ai vremii. Puţine nominalizări n-ar strica: Ioan Rus, Vasile Soporan, Alexandru Cordoş. Sînt dezamăgit că n-am putut studia în „minunatele condiţii”, doamne cum îmi completam siviul (scris corect) cu vreo patru universitaţi de apărare şi două mastere de atac. Alerg spre text şi deschid un nou citat:
“Sîntem pe deplin conştienţi că transpunerea în viaţă a obiectivelor etapei actuale de dezvoltare a societăţii noastre, aşa cum rezultă din magistralul Raport prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu de la înalta tribună a Congresului al XIV-lea, din celelalte documente adoptate la Congres, ridicarea continuă a gradului de civilizaţie şi modernitate sînt dependente în cea mai mare măsură de pregătirea profesională, ştiinţifică şi politică a tuturor oamenilor muncii şi, în special, a tineretului...”
O uşoară analiză merită făcută. Am aflat perioada. E una plină de dictatură, întuneric, cartele (se spune că dacă sifonai, cantităţile erau duble) câte şi mai câte, dar e bine tinerii studioşi erau...conştienţi, asta rezultă din gândirea autorului. Îmi place expresia – magistralul raport – aşa îmi spune fostul meu profesor de filosofie după răspunsul dat – “eşti magistral. Ce să mă fac cu tine?”. Abia acum am înţeles sensul adevărat al cuvântului. Păcat că a trecut un sfert de secol şi n-am lins nimic. Să-mi fie ruşine. Vă rog să apreciaţi gândirea tânărului şi să apreciaţi efortul său pentru a dobândi, nu viaţa veşnică cum s-ar crede, cunoaştere peste măsură a pregătirii profesionale. Încerc să-mi amintesc de un vechi proverb cu lupul, năravul şi schimbatul, dar nu mi-l reamintesc nici de la tribuna înaltă a...ultimului congres. Regret că n-am fost în sală să-i dau palme nu să-l aplaud. Revin la textul vremii – citat deschis –
“Universitatea clujeană, al cărei student am devenit în urmă cu patru ani, oferă studenţilor de la toate facultăţile condiţii de studiu dintre cele mai bune....”
Comentariu plastic şi cu adjective din...silicon. Bănuiţi exact despre ce univesitate e vorba, singura dilemă era Babeş sau Bolyai. Atât şi nimic mai mult. Puţin mai târziu au apărut universităţi care astăzi creează probleme unora şi completarea studiilor altora. Dacă sînt studenţi care sînt mulţumiţi de minunatele condiţii din cămine, săli de curs, de peştele din blid, pot să-şi arate mulţumirea în toamnă, de alegeri. Revin la text şi deschid un nou citat:
“Eu însumi, ca student la Filosofie, am înţeles că învăţământul, ştiinţa şi cultura sînt concepute în România socialistă ca factori activi ai dezvoltării, că formarea noastră ca oameni ai societăţii socialiste şi comuniste de mâine este un proces complex, revoluţionar, care ne obligă nu numai la însuşirea la cote înalte a profesiunii, ci şi la însuşirea concepţiei filosofice despre lume şi viaţă a partidului nostru, formarea unei conştiinţe şi atitudini cetăţeneşti înaintate în rîndul tineretului.
Acum pentru mine e un pic mai greu, studentul de la filosofie o ia pe uleiul filosofic rău de tot. L-am urât pe Lenin şi pe a lui gândire cubică. Învăţaţi. Doar Stelian Tănase s-a prins de schemă realizând emisiunea “3 ori 3” şi uitata Mihaela Tatu cu a ei propunere “de 3 ori femeie” au construit ceva în jurul...cubului. Tânărul filosof încă din vremuri străvechi a înţeles că nu-i bine să-ţi baţi joc de învăţământ şi cultură, dovadă că astăzi totul decurge precum gândirii de atunci. Multă muncă, progres ştiinţific şi complex revoluţionar. Hai mă laşi, tinere filosof şi student în acelaţi timp. Mă plictisesc mai repede ca Albă ca Zăpada de cei şapte de la doi şi-un sfert, pardon din poveste şi arunc spre tânărul student cu două cuvinte: viaţă şi partid. Să facă cu ele ce vrea, să le adune, să le scadă, să le împartă tinărul student, dar niciodată să nu-şi bată joc de prima. Revin la text şi deschid citat:
“Recunoscători pentru tot ceea ce tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu întreprind pe linia îndrumării competente şi ştiinţifice a învăţămîntului, ştiinţei şi culturii româneşti, ne angajăm să răsplătim prin fapte şi încrederea ce ni se acordă, pregătindu-ne temeinic şi multilateral...”
M-am oprit cu citatele şi continui cu analiza. În primul rând pot să remarc că nu mi-au crescut trigliceridele şi colesterol la grăsimile pe care le-am citit. E drept m-a cuprins un pic scârboşenia, dar n-am dat pe afară de zgârcit ce sînt, aşa că apreciez atitudinea studentului clujean şi filosof în acelaşi timp. Tupeul studentului de atunci nu are limite, îşi scoate limba din dotare...
Vă las să medidaţi la paralela dintre UN student şi UN libidinos. Nu căutaţi să aflaţi numele studentului studios. Nu merită. Un amic, plecat cam de vreo 30 de ani din România, îmi spune de fiecare dată atunci când vorbesc cu el: “...ca să ai un pământ mai roditor gunoiul se amestecă cu pământul, şi ca să ai o viaţă normală, în primul rând tu trebuie să fii normal...”
Sărut frunţile studenţilor care au înţeles ce înseamnă CARTEA pentru ei.
Sărut frunţile pline de sudoare a studenţilor care au înţeles să înveţe şi SĂ-ŞI RESPECTE ÎN MOD ONEST ISTORIA ŞI ŢARA.
Sărut frunţile studenţilor care AU IUBIT, IUBESC şi VOR IUBI.
Sărut fruntea studenţilor CARE AU CĂUTAT, CAUTĂ şi VOR CĂUTA ADEVĂRUL.
M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu