31 ianuarie 2012

FRUMOASA şi BESTIA


Cât de ridicol aş fi dacă m-aş ajuta de mâini şi picioare atunci când gândesc? Cât de ridicol aş fi dacă aş cere azil politic în propria-mi ţară? Cât de ridicol aş fi dacă m-aş urca pe un pod şi aş forţa o aterizare pe asfaltul abia turnat şi de foarfeci tăiat, asta numai dacă m-ar interesa rima în context şi atât.


Sînt doar câteva întrebări la care ridicolul îşi bagă coada punându-mă în faţa unui conflict, deloc dorit de altfel, între mine şi diavol. Cine n-a auzit de diavol? Dar de bestie? Citeam zilele trecute (habar n-am pe ce site) că porecla lui E-mic, prin Guvern, ar fi...bestia. Am stat puţin, am tras aer în piept, am numărat pâna la 322, n-am văzut nici un efect şi m-am aşezat, ca un ardelean daco-geto-get-beget, pe un râs încât şi lacrimile lui „dragă Stolo” au luat formă dar şi culoare. Forma e una banală fără veleităţi, dar culoarea îmi arată...umorul.


De fapt aşa am început să mănânc găluşti. La început mi-au atras ŞI ATENŢIA cu umor, abia apoi, ca un ardelean vero ce sînt, am început să mă pun pe gânduri. Şi prost cum sînt stau pe gânduri de ceva vreme. Păi cum să-l porecleşti pe E-mic...bestia? Numai dacă eşti încălţat cu umor poţi gândi asemenea poreclă. Un om care îmi arată cât de slab sînt, îmi dovedeşte că n-am cultul muncii, îmi arată că nu sînt organizat, îmi dovedeşte rugina din atitudinea mea nu pot decât să-i mulţumesc. L-am văzut cosind, în remorcă aruncând lopeţi de nisip, înfruntând frigul a aruncat zăpada. Cum să-i spună cineva unui individ în aşa hal. Bestie. Mi-ar fi ruşine. Chiar, lăsaţi-mă să despart în silabe acest cuvânt – ruşine – şi apoi alegeţi varianta corectă: RU – ŞI – NE sau RUŞI – NE. Prima dată cu umor, apoi cu statul pe gânduri. Ce, numai eu să sufăr?


N-aş fi crezut că unui om blând cu gânduri curate să i se găsească porecla...bestia. Pentru bunul mers al ţării s-a gândit să-i ajute pe dascăli, să nu-şi mai facă gânduri ce fac cu „atâţia bani” s-a gândit în bunătatea lui să-i diminueze, astfel dispar...gânduri. N-am timp şi cuvinte să scot în evidenţă disciplina de partid şi de stat a acestui om mic (bat-o vina de statură), dar mare (................. – folosiţi cuvântul potrivit) cum s-a zbătut pentru a-mi face şi eu nevoile în linişte.


N-am să spun niciodată cât scot din buzunar pentru benzină, că-mi vine să iau o coadă de topor şi să fac ceva cu ea. N-am să spun niciodată nimic. Tac ca prostul şi îi mulţumesc pentru minunatele condiţii. Cum pot unii să-l urască cu atâta uşurinţă? Ce răi sînt! Emile, de ce trebuie să fiu eu martor la involuţia ta? De ce? Involuţia ta nu surprinde pe nimeni, ea există, a existat şi cu puţin noroc o să mai mă „bucur” de acestă involuţie. Oricum, pe crucea mea vreau să fie scris – „ a trăit în timpul guvernării Boc” – evident dar toate aceste lucruri peste o jumătate de secol. Mă ambiţionez să fiu contemporan şi cu involuţiile haiducilor Victor şi Crin sau alţi haiduci cu promisiuni şi băgări de seamă.


Cititorule imaginează-ţi unde puteai fi dacă spunea-i NU unui DA fabricat. Oricum dacă îţi imaginezi cu adevărat poţi atinge imaginaţia şi să existi...acolo. Crede în tine cititorule, abia apoi în fabrici şi uzine.


Nu pot să gândesc porecle „oamenilor de bine”. N-am educaţia necesară. Dacă îmi trântesc privirea şi curiozitatea asupra sensului dictat de cuvântul „bestia” rămân trist şi spre după amiază amăgit. Animal de talie mare şi pe deasupra şi substantiv...feminin. N-are nici o legătură cu masculinitatea şi alte mici....complexe. Unui om nu pot să-i spun animal, dar să-i mai spun şi mare când el este mic, e prea de tot.


Gata, sînt rău. N-am chef de nimic, eventual să compun un text în numele salariaţilor pentru a aduce mulţumiri conducerii de partid, poate aşa primesc şi eu o ceaşcă de ceai cu două cuburi de gheaţă.


De vreo douăzeci de ani învăţ să aleg şi apoi să votez. Nu ştiu dacă eu evoluez odată cu involuţiile trăite, dar sînt liniştit, numai aşa pot să rămân...repetent.


Cititorule, dacă vrei să preţuieşti victoria eşti obligat să vezi...bătălia! Mă despart de orice gând a minţii mele şi-mi invit băiatul la un desen animat. Frumoasa şi bestia. Emile, dacă te uiţi şi tu, vizionare plăcută. Hai pa, m-ai involuat destul.


M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.

De dincolo şi de dincoace, Pilu

2 comentarii:

  1. Hai ca te-ai jucat si tu. Nu cu lopatica, barba, tesla sau rindeaua. Te-ai jucat cu un E-mic ( era sa zic e-mail ca urmeaza sa fie si el trimis, cine stie unde) ce se alinta pe sine insusi ca este BESTIA! Ce bestie? Cum poti sa-i spui unui catel de asemenea statura bestie? Nici macar javra nu se poate ca e deja loc rezervat! Cum poti sa-i spui bestie unui gen de ciuaua ( nu stiu daca am scris corect)pe care altii il tin in buzunarul de la jiletca? Sau poate un gen de mops? Mai degraba ultima varianta. Boc Mopsu'! Ce chestie! Ar suna a alint! Nu la ceea ce merita o asemenea specie ce trebuie trimisa cu picioare bine trimise afara din macelarie. Ca este "fidea" precum orice javra ( chiar daca este de rasa) e clar! E fidea tuturor prostiilor care au rasarit de sub teasta naparlita a stapanului. Ca nu iubeste societatea care va sa zica ( adica pe cei ca noi) este iarasi clar. Daca ne luam dupa cei care se ocupa de caini, atunci este un ceva asocial. Cei de asemnea speta termina de obicei ca material pentru papuci, manusi ori alte chestii utile. Bestia! Ce-ar mai vrea tipu sa joace si el, macar odata in viata sa inutila sie insusi, sa fie Bestie! Uite, m-am gandit ca s-ar putea sa ai dreptate: Boc la lopata ar putea sa fie un gen de lopatar! Nu cerb, ci sobolan lopatar! Ce chetie!
    Iancu

    RăspundețiȘtergere
  2. Iancule cred intr-o Romanie normala cu oameni normali. N-am nici o sansa sa fiu contemporan cu aceea lume dintr-un singur motiv. N-am timp sa invat...normalitatea. Javrele din jurul meu si vad ca si din al tau detesta normalitatea. Propun pe viitor un nou Boc pentru ca m-am acomodat cu...involutia. Pilu

    RăspundețiȘtergere

IITNEDUTS

Somnul nu-mi dă târcoale, așa că în lipsa unei preocupări intelectuale mă uit la teveul acoperit cu pești, macrameuri și alte moșteniri ale ...