PRINŢ şi CERŞETOR

Memoria nu mă trădează şi-mi provoacă...prezentul. Fostul preşedinte Constantinescu, fără să-şi bărbierească ciocul şi fără nicio lacrimă s-a lăsat învins de sistem şi...mineri, de ţigarete şi alte elemente ce formează mulţimea numită atât de ciudat...liber - schimbism.

Zilele ce nu demult şi-au dat „tovărăşescul” sfârşit, un alt viitor fost preşedinte, mi-a reamintit cât e de grea prima funcţie în ţara asta. Îl ştiam ca un priceput „mariner”, dar chiar a devenit obositor. Îmi comunică pe teveu cât de umilit s-a simţit din 2007 înspre viitor. Mărite tovarăşe preşedinte, sînt răscolit de cuvintele care în mod surprinzător nu v-au provocat lacrimi, vă ajut, inspirat fiind de romanul „Prinţ şi Cerşetor”, ca până la finalul mandatului să fiu şi eu umilit de dimineaţa până seara. Ca un făcut din 2007 încoace în buzunarul meu n-a intrat un leu în afara drepturilor salariale (există documente în acest sens), deci lasă-mă să fiu umilit, poate aşa reuşesc şi eu „să-mi” primesc câţiva pereţi, uşi, ţigle, etc. Tovarăşe preşedinte lasă-mi şansa de a fi umilit de aceşti bugetari care şi-au „umilit” valoarea cu 25 la sută, cu pensionarii care sînt dornici de a plăti noi taxe şi impozite, de conducătorii auto (cei de pe vas...plutesc) mulţumiţi de cei 8 km de autostradă ce vor urma să fie „puşi la pământ” de un viitor sărac, poate şi umilit. Hai tovarăşe preşedinte, nu te lăsa învins de...sistem şi ale lui drumuri întortochiate, lasă-mi mie această....umilinţă. Pentru această şansă voi renunţa la „sărac şi cinstit”. Arunc cu „sărăcia” peste cei care nici acum nu cred în viitorul glorios al acestui ţinut şi cu „cinstea” peste cei care cred în timpul limită a celor...29 de zile. De mâine tot ce înseamnă persoana mea (n.n. cu tot cu păreri) o să stea pe soclul lui „umilit şi demn”. Şi acum, după atâtea zile, tovarăşe preşedinte plâng la citirea cuvintelor rostite cu atâta şi atâta... deschid citat:”... ce s-a intamplat din 2007 pana incoace, jignirile de dimineata pana seara, nu au facut decat sa ma umileasca. Am compensat totul cu ceea ce se numeste misiunea functiei - Doamne fereste, nu o misiune divina - un presedinte trebuie sa inghita, dar totul are o limita..."

Abia acum îmi dau seama de bunătatea domniei voastre, aţi tăcut şi aţi răbdat de ...misiunea funcţiei. N-aţi băgat pumnul în gura celor care v-au jignit, aţi dat dovadă om deschis la dialog, de aceea „băile de mulţime” de prin 2004, s-au transformat în băi...sărate şi asta numai datorită...misiunii funcţiei.

De aici, de unde stau eu aşa se vede, asta-i imaginea...cerşetorului, aşa că până la final vă propun să luptaţi pentru acest popor şi să facem un banal schimb de...funcţii.

Primul decret pe care-l voi emite şi sper să fie publicat în M.O. altfel vax-albina, o să fie de forma asta:

Art. 1 Preşedintele poate fi umilit.

Art 2 Preşedintele care a fost umilit şi mai este în funcţie, înseamnă că n-a fost umilit.

Art. 3 Umilinţa face parte din viaţă.

Cu aceste gânduri voi porni la drum după ce-am făcut schimb de...funcţii, dar deloc la fel cu declaraţii de avere.

Tovarăşe preşedinte cu sughituri şi oftături în mărul lui Adam şi-n varza de Bruxelles mă văd obligat să vă plâng de milă marină, pentru că terestru naţia asta stă cam prost şi nu pot să am milă kilometrică faţă de umilinţa la care...m-aţi supus. Deschid citat:”... în prima zi in care am plecat de la Cotroceni, plec din viata politica. Mi-a ajuns, a fost, cel putin din 2007 incoace, cea mai umilitoare perioada din viata mea, jignit de dimineata pana seara de tot soiul de oameni pe televiziuni, prin adunari publice..."

Un lucru e cert. Am aflat că aţi fost jignit de către...oameni. E adevărat că de tot soiul. Cu alte cuvinte cine nu-i cu mine, liber la…umilinţă. Tovarăşe preşedinte, în cazul în care eu sînt umilitul, art. 80 aliniatul 2 e facultativ sau face parte din Constituţia poporului aista plin de umiliţi şi...mulţumiţi? Cum adică, tovarăşe preşedinte, veghează? Să stai noaptea treaz şi să faci ce? Domnia voastră nu ştie că Instituţiile Statului (în marea lor majoritate) îşi desfăşoară activitatea pe timp de…zi. Nu-i bai, nimeni nu-i perfect şi umilit.

Şi chiar aşa? După al doilea mandat, adio vieţii politice. N-aş crede, dar nu pot a vă contrazice. Încep să plâng, că poate viitorul preşedinte îşi va “face treaba” aşa cum trebuie şi umilinţa moare. Cu ce am greşit în rocada “Prinţ şi Cerşetor” şi de ce m-a învins...sistemul?

Noua generaţie a apărut. Doi metri, pieptul în faţă, “şcolaţi pe afară”, carierişti, ochelari de soare, costume cât bugetul unui spital de la ţară sau cât salariu pe două luni al unui dascăl aşa se prezintă cei care nu pot accepta umilinţa. Ai umilit, ai...dispărut.

Tovarăşe preşedinte, înainte de a vă mai plânge cât aţi fost de umilit din 2007 încoace, vă rog să vă aduceţi aminte de hitul de la “Electoral 2004” – deschid citat: “...ce blestem o fi pe poporul ăsta, de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foşti comunişti...”

Să-l parafrazez pe nenea Iancu “persoană importantă, nu spun cine” dar te bagi cu un...pronostic?

Şi asta-i o umilinţă şi poporul ăsta...TACE şi ÎNGHITE. Dacă cei care te umilesc acum, erau ascultaţi în 90 şi dădeau viaţă punctului 8 de la Timişoara, tu nu mai erai umilit. Până când, tovarăşe preşedinte, ataci? Niciodată n-ai fost un învingător, în cel mai fericit caz ai fost ajutat să pari...învingător. Dacă tot sîntem în Regatul Unit şi ne jucăm de-a “Prinţ şi Cerşetor”, cât de tare doare...monarhia?

În numele celor care din 2007 încoace v-au umilit, le cer permisiunea de a-mi face şi mie loc printre ei.

Tovarăşe preşedinte când v-aţi simţit mai umilit, când s-a născut sloganul electoral “să trăiţi bine!” sau atunci când s-a strigat “ieşi afară javră ordinară”?

Aştept în stradă, cu toate că nu-mi place, o nouă...umilinţă.

Kissinger a spus despre Putin că este un „umilit” dar pentru a fi mai exact, deschid citat: „..nu cred ca este un antioccidental. El este, peste toate, un patriot rus care se simte umilit de experienta anilor '90, care au reprezentat cea mai formativa perioada a carierei sale..."

Tovarăşe preşedinte, după ce aţi “trecut în revistă” prin metode specifice cele spuse de Kissinger, vă mai şimţiţi...umilit? Până la o nouă umilinţă, hai pa!

Tovarăşe preşedinte dacă mai confundaţi ţara asta cu un vas şi pozaţi în „bunul căpitan”, următorul editorial îl voi intitula „Titanic” şi eu voi fi...icebergul. Oricum, vă pot comunica partea bună a mandatelor întinse pe un deceniu şi anume, aproape 8 ani au...trecut.

M-am urcat pe şa...ua limuzinii din faţa vilei de lângă piscină, am declanşat alarma şi am plecat prin ţară să culeg alte poveşti pentru... povestitori.
De dincolo şi de dincoace, Pilu

p.s. dacă domnia voastră se simte umilită, ce poate să spună Emil Boc sau mai recent şeful SIE? V-aţi gândit cât de umilit s-a simţit Meleşcanu la aflarea veştii că a fost exclus din peneleu? Nu s-a mai oprit din...umilinţă.