PLIANTUL

Plăcerea vieţii mele e să ajung primul la cutia poştală şi să-mi încarc braţele, familia şi viitorul cu promisiunile electorale întinse pe foi lucioase  şi colorate.

Poştaşul electoral sau poştaşul de partid m-a deranjat, de fapt corect e, mi-a deranjat cutia, cu două oferte de mai şi finalitate în iunie. Oferta acestei poveşti e portocalie, dar fără minute şi sms-uri incluse, eventual cu miros de „bip” la elector.

Cuplul comico-electoral Tişe – Boc mi-a prezentat două mape de toată mândrenia Someşului şi afluenţilor politici. La început am scuipat pe fiecare foaie să nu se deoache, le-am legat, pliantele,  în colţ cu o sfoară roşie (?!) şi la păstrare cu ele. Agitat fiind n-am rezistat ispitei şi le-am răsfoit. Nu-mi amintesc decât puţine secvenţe, apoi multă lume în jurul meu, agitaţie şi zgomot, dar o propoziţie  se repeta spre disperarea mea şi satisfacţia electorală a celor din jurul meu. „L-am salvat”.

Abia a doua zi, ajutat şi de vizitatori, am înţeles ce s-a întâmplat. În urma lecturii, plină de satiră, a celor două pliante, hitul folclorico-modern „la tăţî ni greu”  m-a cucerit şi m-a întins la...orizontală.

Aşa că mare atenţie la citirea corectă şi profundă a realizărilor din viitor şi a nerealizărilor din prezent. Cele 20 de fotografii cu explicaţiile fostului premier nu-mi provoacă greaţă şi nici scârbă, îmi provoacă în schimb o mâncărime a limbii şi trimit un şir de întrebări: Cu ce preţ? La câte licitaţii a participat Dumenzeu şi la câte a participat Diavolul? Câţi locuitori din Gilău pleacă la muncă în Câmpia Turzii şi...invers? Cine l-a prezentat pe Apostu clujenilor? Apreciaţi numărul „scurt” de întrebări dar şi simplitatea lor. Medicii mi-au interzis să fiu mai pătimaş la acţiunile umoristice din perioada electorală.

Tratamentul e unul lejer, aşa că mi-am permis un şpriţ de vară în dreptul promisiunilor lui Alin Păunel Tişe. Aici jocul umoristic e mai complicat, uneori chiar m-am întrebat dacă nu-i mai bine...independent, dar... Păunel e mai responsabil, la propoziţia „astăzi dăm direcţia de dezvoltare a ţării” . Într-o secundă m-am trezit cu un telefon nochia (aşa am vrut să-l scriu) între ochi de la un coleg de salon. Asistenta, ca orice bugetar cu salariu diminuat, a fost atentă şi a încercat, discret ce-i drept, să mă sugrume cu cablul încărcătorului. Butonul de panică a fost şansa spre...votul electornic din 10 iunie. Debusolat şi aflat sub influenţa medicamentelor, deloc gratuite, n-am înţeles expresia „am pus mereu dorinţele voastre deasupra jocurilor politice”, de parcă ar fi fost o fracţie cu numitor şi numărător. Dacă le-aţi situat „deasupra” înseamnă că dosarele s-au dus pe Someşul navigabil Cluj Napoca – Dej. Dar orice ar fi şi oricât de mult am râs la paginarea pliantului marele atu al candidaturii la jilţul de şăf al judeţului e că principalul rival e atât de mic, încât nici exit-polurile nu-l găsesc.

Am o rugăminte, pe viitor când realizaţi astfel de pliante cu realizări în viitor, vorbiţi de ŞCOALĂ în fapte, ea e singura care ne duce limba şi istoria mai departe. Să nu uitaţi că SPORTUL îţi dă pârghia de a avea o naţie sănătoasă, dar nu-i bai, de unde nu este nici Dumnezeu nu cere.

Am promisiuni, că până-n 10 iunie sînt verde la minte şi nici într-un caz....portocaliu.

Vă rog lăsaţi poştaşul de partid şi pliantele şi daţi banii pe un kil de făină, vă fac nişte plăcinte cu brânză de gâscă şi gem de bine. Oricât aş fi de cârcotaş pentru tine, Emil Boc, am o veste bună. N-am buletin de Cluj Napoca. Te-ai prins?

Pe 10 iunie să nu uitaţi – SĂ VOTAŢI...BINE!

De dincolo şi dincoace de urnă, eu electorul neturmentat.