POVESTE IN DOUA ACTE

Această poveste are două părţi, clare şi...distincte, identice şi...diferite, scurte şi...colorate, dar în non culori.

HANDBAL

Într-o sală mai mult goală decât plină, echipa feminină de handbal „U” Cluj a fost răsplătită cu maximum posibil. Medalia de argint. A treia şi...consecutivă. N-am văzut deontologi, n-am văzut televiziuni (spre final au apărut), n-am văzut nimic deosebit. Totul s-a desfăşurat normal şi în aceeaşi linie ca până atunci. Cu aceeaşi suporteri în sală şi cu acelaşi „şapte” pe parchet. Totul a fost liniar, mai puţin fetele. Ele sînt singurele care şi-au pus medaliile la gât. Argintul? Gata, fetele îi ştiu strălucirea. Fetelor vă doriţi titlul de campioane? De când aştept această întrebare. Răspunsul, de data aceasta nu-i la voi. Dacă sînt mulţumiţi prin preajmă, să plece. Nu vreau să dau exemple normale în această poveste, dar când privesc la relaţia investiţie – rezultat mă las păgubaş şi-mi pun ochelarii...de soare. Câţi au înţeles ce înseamnă sportul şi performanţa în sport în România? În handbal am dat ora exactă în lume, astăzi manoşele ceasului aproape au murit. Din cauza...publicului? Nici într-un caz. Publicul e verde în fiecare moment, e aspru şi crud, e drept şi pătimaş dar nu-şi minte atitudinea de...public.

„U” Cluj vicecampioana ediţiei 2011 – 2012! Cu faţa spre locul doi, stau şi privesc viitorul. Aştept cu atenţie reculul celor trei ani consecutivi de...”arginţi”.

Publicului prezent la meciurile din sala „Horia Demian” respect şi...”arginţi”.

Sponsorilor şi celor care şi-au băgat mâna în buzunar respect şi căutaţi...aurul.

Fetelor aţi fost de”argint” şi vă mulţumesc. Toate sunteţi de „argint”. Cine vrea să fie de...aur?

Vă mulţumesc pentru victorii şi ce-a mai fost. N-am inspiraţie în cuvinte şi atunci vă mulţumesc la fiecare în parte: Simona VINTILĂ, Clara Stela VĂDINEANU, Alina ŢURCAŞ, Mihaela Maria TIVADAR, Andreea TETEAN, Viorica ŞUBA, Victoria PETROCZI, Magdalena PARASCHIV, Laura OLTEAN, Ionica MUNTEANU, Raluca MIHAI, Ana maria MĂZĂREANU, Irina IVAN, Adriana HOLHOŞ, Mădălina HERCIU, Ştefania FLOREA,  Nicoleta DINCĂ, Florentina CHINTOAN,  Adela BILIGA şi Mihaela ANI-SENOCICO.

N-am uitat staff-ul tehnic: Alexandru DEZMERI (Şonu), Cosmin SĂLĂJAN, Victor BACIU şi Gheorghe COVACIU.

        Sezonul 2012 – 2103? Om trăi şi om vedea.

FOTBAL

(scris înainte de meci)

Dimensiunea meciului cu echipa de la şapte şi şapte minute pentru mine nu prezintă interes, dar nu pot să trec cu vederea cuvintele rostite, cu ură (din cnp-ul meu de vedere), de „preacinstitul Andone”. Pentru cei care nu ştiu despre ce-i vorba în propoziţie pun la dispoziţie cuvintele: ”... câţi suporteri are U Cluj? Ce, e Steaua să aibă 3 milioane? Să o luăm pe plan local şi să ne batem să vedem...” grăite de cel de pe bancă. A mai fost un sondaj, realizat de un guru al părerilor – politice din România şi ne informa că suporterii UNIVERSITĂŢII CLUJ sînt mai puţin decât cei de la 1907 Cluj. (n.n. editorialul intitulat „15 ROMÂNI FERICIŢI” – www.sasesicinci.blogspot.com)

Evident că m-am frecat la ochi cu rezultatul acelui sondaj. Chiar, sună prost următoarea propoziţie? Spune-mi cine eşti , să-ţi spun cine te plăteşte. 

Abia în aceste zile am înţeles de ce ISTORIA doare. Dacă stai cu faţa la cer şi priveşti cărţile unde se scaldă toate adjectivele limbii române, verbele ce împing spre DEMNITATE, subiectele  ce construiesc IDENTITATEA, înţelegi că nimeni nu se poate compara cu UNIVERSITATEA CLUJ. “U” Cluj nu s-a născut să câştige fiecare meci pe stadion, sală, pistă, “U” Cluj s-a născut pentru a putea vorbi în limba română despre ROMÂNIA. E greu să vii de nicăieri şi să vorbeşti despre UNIVERSITATEA, de aceea Ioan Andone (şi astăzi mă întreb cum naiba ai ajuns antrenor la “U” Cluj pe vremuri) nu te sfătuiesc să citeşti despre “U”, îţi reamintesc gestul lui Victor Rebengiuc din 21 decembrie 1989. Dacă nu ţi-l aminteşti, întâlneşte-te cu mine.

Era să uit, “probabil cel mai gras analist sportiv” avea dubii despre “U” înaintea partidei cu Dinamo. E greu să înţeleagă IDEEA numită “U”. “U” este capabilă să învingă pe Dinamo şi să piardă cu Voinţa Sibiu, de aceea, pentru mine, a fost un meci banal, cât despre derby se poate vorbi în hipism sau la partide unde Liverpool joacă  precum cânta The Beatles. Când spui derby spui, tradiţie, istorie nici într-un caz...business.

Mă opresc din scris, e târziu. E opt şi un sfert. Mă duc la meci. Revin spre miezul nopţii sau poate mâine dimineaţă.

(scris după meci)

Am ajuns la meci şi Tudor dă semnalul. Care semnal? Se ştie destul de bine. Minutele jucate nu le-am văzut, eram fascinat de PELUZĂ. Spectacol şi ISTORIE în fiecare moment. Publicul se alătură PELUZEI cu mintea şi sufletul. Dumnezeu chemat de Fiul său la rugăciunea de seară nu este atent la meci şi Tudor profită, lovind din nou în inima „Universităţii” Cluj fără nici o anestezie. Penalty. Un eşec uman (cu antecedente în acest sens, amintiţi-vă partida tur) provoacă, în mod intenţionat finalul partidei. Bunul simţ, adrenalina şi dragostea pentru ISTORIE mişcă tot ceea ce înseamnă ALB şi NEGRU. Felicitările oferite de băieţii noştri au creat o agitaţie plină de teamă (aşa-i când te simţi cu musca pe căciulă) printre indivizi care încearcă să mute un centru de adevăr pe...stradă. Ei nu ştiu că acest simbol nu e doar o vocală - „U” – este un drept de a exista, de a-ţi folosi normalitatea şi moralitatea, de a privi cerul, de a mirosi florile, de a-ţi săruta iubita, de a te juca cu copilul tău, de fapt totul se rezumă la o propoziţie simplă. FII OM.

Andone tu eşti una şi aceeaşi persoană cu puştiul plecat de lângă furnalele Hunedoarei? Eşti cel care a marcat un gol împotriva Suediei în toamna lui 82? Eşti cel care şi-a pierdut echilibru într-un duel cu tătucul Milla? Dacă susţii acest lucru, îţi propun definiţia unui cuvânt îmbrăcat în hainele unui substantiv. Când răsfoieşti cărţile despre tot ceea ce înseamnă „U” (pentru deontologi am o rugăminte, nu vă folosiţi de „U” să scrieţi şi despre alţii) o să rămâi surprins de câte ori te întâlneşti cu acest cuvânt.

CARACTER -  ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. Personalitate morală fermă. Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter.

    Respectul şi salutul meu publicului prezent pe stadion. Cântece pline de ritm, cuvinte şi istorie.

        Acesta nu e un pamflet şi mă explic de ce. Atâta timp cât nulităţile, jegurile, corupţii pot să decidă într-o societate, viitorul ei se apropie de apus. Nu-mi doresc mare lucru pe acest pământ, decât să-mi pot iubi soţia şi pe fiul meu în fiecare zi, iar la final de săptămână să merg cu ei la meciul „UNIVERSITĂŢII” încă o jumătate de secol de acum încolo.

        Rugăminte. Sărutaţi cu buzele şi ţineţi în mână poarta prin care a intrat „U” în inima ta, apoi priveşte cerul şi cântă...

....Haide „U”. Haide „U”

Eşti simbolul tinereţii studenţeşti!

Haide „U”. Haide „U”

Eşti mândria unor inimi româneşti...

Nu schimb nimic din mine. Cu faţa spre cer şi inima spre „U”!

Al vostru şi al meu, Pilu Bănoi.

        www.sasesicinci.blogspot.com

p.s.

nu ştiu în ce ţară, nu ştiu în ce meci, nu ştiu numele jucătorului, dar îmi aduc bine aminte de GESTUL său. Fără nici o clipă de regret s-a dus spre arbitru şi i-a explicat că a greşit acordând penalty, el n-a fost faultat. Ce spui jucătorule cu nr. 6 de acest gest? Am dat cu câteva rânduri în urmă explicaţia cuvântului CARACTER. Pentru mine eşti autorul moral a tot ce s-a întâmplat într-o seară de mai.

băieţaşul provocator îşi dorea cetăţenia română pentru a juca în naţionala lui Piţurcă. Eşecule uman fă bine şi păstrează-ţi cetăţenia care-i cea mai vestică din Europa şi nu atinge o naţie ce are şi bune şi rele. Du-te tu spre originile tale şi bucură-te în linişte.