PRELATA

Dacă n-am înţeles că prin sport putem să avem un popor sănătos, unii indivizi cu acces nelimitat la creaţie, forţează limitele absurdului şi propun o altă variantă, plină de umor şi respect faţă de...pacient.

Cu un uşor zâmbet mă priponesc în primele două picioare şi-mi frec ochii cu următoarele două mâini. În faţa mea, patru bucăţi de ţeavă, acoperite de o prelată lasă o impresie falsă de cort. Cortul are o altă prezenţă şi cu totul altă semnificaţie, dar asta-i altă discuţie.

În aşa zisul cort, reprezentanţi sau simpatizanţi (asta dacă se dezic de prima notă) a celor de la putere, useliştii de astăzi şi opozanţii de ieri, aşteptau electorul să-şi măsoare „puterea” cu „sănătatea”. Totul gratuit!

Parcă mă simţeam într-o piaţă, demult apusă unde precupeaţa îşi arăta şi calităţile vocale nu numai cele comerciale.

„Hai să-ţi iau tensiunea!”; „Aflăţi glicemia!”; „Cum stai cu colesterolul?”; „Frebrilule, frumosule hai la tanti să te facă bine!” sînt doar câteva din îndemnurile imaginare ale sloganului: „Sănătatea ta, mandatul meu”.

Bine pot înşira, spre disperarea cititorilor, vrute şi nevrute. Dar cui foloseşte? Nu-i o noutate să scriu „toţi o apă ş-un pământ”. Cum să îndrăznesc soluţii în faţa acestor oameni de bine? Ei se gândesc la bătrâni, la sănătatea lor. Asociaţie sau alianţă roş-galben-albastră, în următorii patru ani, câte şanse am să mai întâlnesc aceste corturi de „bine”? Vă spun clar şi scurt. Nici una!

Care-i rolul unei campanii electorale? M-aş mira să cred că acela de a afla dacă am un „electorat...bolnav”. Serviciile prestate sînt departe de silueta unei campanii electorale. Ca foşti opozanţi aţi păstrat acelaş ton de câine turbat, cu lătrături şi muşcături cu ţintă precisă. Duşmanul numărul unu: pedeleul lui Băsescu.

Împinse din spate de doi „cârlani” politici, cu două imaşe diferite, turmele vor să behăie şi într-un viitor apropiat să elimine prin rezervorul de piele miere în loc de lapte. Cârlanul roşu, are un scop precis. Electoratul să nu-l confunde cu Emil Boc. L-ar râde toţi, chiar şi socrul. Se ia la trântă cu preşedintele şi orice înseamnă „la fel ca Boc”. Îi musai să demonstreze şi să demonteze apelativul – nici o diferenţă – între fostul şi actualul. Visul copilăriei s-a împlinit. Jucării. Visul adolescenţei s-a îndeplinit. Jucărie. Visul maturităţii s-a îndeplinit. Joc.

Revin că am deviat de la subiect, am vorbit, în scris, despre cort şi am ajuns la Victor Ponta. Despre ce ar trebui să scriu ca să ajung la Crin Antonescu? Despre nimic, îmi şopteşte duhul. Dacă e ceva de semnalat la acest „co-cârlan” e că are freza schimbată faţă de anii când s-a născut „renta viageră oferită atleţilor”. Co-partenerul de imaş s-a ajuns premier, acum pot să întreb: „şi cu mine cum rămâne?”. Răbdarea n-a fost punctul forte al sângelui tânăr, aşa că jocurile se fac. Chiar, mister Antonescu, cum sună expresia „faceţi jocurile”?

Victor Ponta şi Crin Antonescu mă obligă să fiu atent la neputinţa lor. Gafele de la „edu.ro”, harababura din „ms.gov.ro”, incompatibilităţile nedemonstrate sînt vax-albina pe lânga „pohta ce-o pohtesc”, demiterea lui Traian Băsescu. La mini-experienţa pe care o am, e un mic fâs pe care-l provoacă aceşti doi „moderni” lideri. Jocurile au fost făcute. Până la toamnă nu se schimbă nimic şi ei au...înţeles, chiar dacă uneori lasă o altă imagine. E pentru poze, audienţe şi diferite emisiuni. Chiar aşa, domnilor, mă luaţi de fraier?

Lecţie de imaginaţie. Ce poate să-l înveţe Victor Ponta pe... Daţi voi un nume şi mai vorbim. Ce triste devin atitudinile în faţa neputinţei. Soluţii? Sînt, dar din păcate sistemul nu le acceptă. Un măr sănătos între oricâte mere stricate aţi vrea, în cel mai scurt timp are alt gust, altă formă.

Nu-i lecţie de imaginaţie ci dimpotrivă.

Declaraţia unui individ la finele lui 2007

„...are avantajul unei formule echilibrate, care introduce si alegerea directă de către cetăţeni, în vot uninominal, salvând în acelaşi timp şi criteriul reprezentativităţii, adică evitând situaţia în care partide care iau 15-20% si, teoretic, chiar mai multe dintre voturile cetăţenilor romani să nu fie reprezentate in Parlament..."

Declaraţia unui...acelaşi individ în primăvara lui 2012

“...este  reprezentativ în măsura în care, până la urmă, voinţa directă a alegătorului şi criteriul egal, acela al câştigătorului, al primului clasat în opţiunile electoratului într-un colegiu câştigă in orice caz şi fără excepţie mandatul de reprezentare şi nu văd cum ar putea fi declarat anticonstituţional sau nedemocratic atâta vreme cât nu impiedică în niciun fel dreptul cuiva de a candida sub culorile unui partid sau independent şi dreptul alegătorului de a face, dintre toate candidaturile aflate la indemână, alegerea pe care o doreşte..."

Sper să nu lovească acest vot la parlamentare peneleul.

Asemănările vă rog să le încercuiţi iar diferenţele să le punctaţi pe 10 iunie. Admir inteligenţa.

Partidele politice, din România evident, încă de la naştere s-au limitat la cuvântul scris. Platforme, programe, ideologii au fost scrise şi lăsate să dospească. Partidele s-au născut...moarte. Forţa politică în România nu e pe cale de dispariţie, recent m-a ajutat Victor Ponta să înţeleg acest fapt. Viorel Hrebenciuc e noul preşedinte al camerei Deputaţilor. Ce mai, filaj corp la corp între Roberta şi Viorel.

Ce interesant, am plecat de la o foaie de cort şi am ajuns la Camera Deputaţilor. Clar, sînt bolnav, intru sub prelată şi devin...sănătos.

Aştept oferte serioase, un pliant şi un pix e jaf la drumul mare. Chiar mai durează mult comerţul ăsta stradal?

Al vostru şi al meu, din faţa urnei

Pilu Bănoi